Nu ştiu să cânt ca struna de vioară
Nu ştiu să mor fără ca să mă doară
Nu ştiu să strig. De aş striga în şoaptă…
Nu ştiu să zbor decât treaptă cu treaptă.
Nu ştiu să cresc când ceru-i peste mine
Nu ştiu să râd când plâns mi se cuvine
Nu ştiu s-alerg după iubirea care
S-a stins. Oare iubirea moare?
Nu ştiu să văd. Ochii de mi-ar ajunge
Să râd cu ei când lacrima îmi plânge
Nu ştiu să mint că seara-i o fereastră
În care creşte vie steaua noastră.
Nu ştiu să fiu, doar să trăiesc ştiu poate
Nu ştiu să scad, doar să adun o moarte
Nu ştiu să cred când mintea mi-e stăpână
Dar sper să-nvăţ cu tine mână-n mână.
Iubirea nu are cum are cum sa moara Dor iar tu mereu te alinti si te smiorcai !
E buna si cate o smiorcaiala cateodata :))