Neştiinţă

Nu ştiu să cânt ca struna de vioară

Nu ştiu să mor fără ca să mă doară

Nu ştiu să strig. De aş striga în şoaptă…

Nu ştiu să zbor decât treaptă cu treaptă.

Nu ştiu să cresc când ceru-i peste mine

Nu ştiu să râd când plâns mi se cuvine

Nu ştiu s-alerg după iubirea care

S-a stins. Oare iubirea moare?

Nu ştiu să văd. Ochii de mi-ar ajunge

Să râd cu ei când lacrima îmi plânge

Nu ştiu să mint că seara-i o fereastră

În care creşte vie steaua noastră.

Nu ştiu să fiu, doar să trăiesc ştiu poate

Nu ştiu să scad, doar să adun o moarte

Nu ştiu să cred când mintea mi-e stăpână

Dar sper să-nvăţ cu tine mână-n mână.