Visul cuvintelor

visul cuvintelor

Cuvintele se nasc în inimi

Într-o rotundă-mbrăţişare

La umbra gândului ce-aşteaptă

O nouă binecuvântare.

 

Cad precum frunzele-ntr-o toamnă

Covor ce pasul ni-l îndreaptă

Spre înc-o nouă luminare

Pe care sufletu-o aşteaptă.

 

Le poartă vântul pe niciunde

Fără să-şi piardă închegarea

Rostogoliri pe-nalte unde

Ce umplu clipele şi zarea.

 

Cuvintele se nasc în inimi

Fac alte inimi să vibreze

Iar de mai rătăcesc cărarea

Rămân o viaţă să viseze.