(I)luminare

Iluminare

La mijloc de toamnă lină

Plouă, plouă în surdină

Nu se-aude nici pământul

Ce o soarbe-ncet. Nici vântul.

 

La mijloc de toamnă dârză

Cade, cade câte-o frunză

Aş cădea cu ea-n tăcere

Zboru-mi fie mângâiere.

 

La mijloc de toamnă rece

Bate, bate ceasul zece

Zece clipe scrise ţie

Împlinesc o profeţie.

 

La mijloc de toamnă verde

Nimeni, nimeni nu mă vede

Cum fur din soare trufie

Gândul luminat să-mi fie.

 

La mijloc de lumânare

Plânge, plânge-un suflet care

Crede. Dar e prea sus cerul.

Toamna e doar mesagerul.