Melancolii

spirala-si-intrare

Cad lacrimile toamnei peste noi

Cu dor de suflete pierdute-n doi

Cu amintiri căzute din înalt

Neşterse sunt. Desene pe asfalt.

 

Se stinge viaţa frunzelor în cor

Melancolii cad, pomii nu le vor

Parfumul ceţurilor a-nceput

Să-mi umple ochii de necunoscut.

 

O poartă se deschide spre apus

E poarta sufletelor ce s-au dus

Să-şi ceară dreptul de-a se naşte iar

În primăvara fără de hotar.

 

Spirala timpului coboară-n noi

Spre neînceputul paşilor în doi

Eram doar unul, toamna ne iubea

Eu eram tu, iar tu erai o stea.