Veni toamna

veni toamna

Veni deci toamna asta iară

Cu pasul ei de domnişoară

Cu-alai de frunze fără chip

Şi blând, romantic fenotip.

 

Veni şi pe stradă la mine

Îmi turnă ruginiu în vine

Ochii priveau ne-ncrezători

La transmutarea de culori.

 

Veni cu brumele tăcute

Cu ceţurile ne-ncepute

Cu norii rumeni şi năuci

Cu noi cărări ca să apuci.

 

Veni cu perele-i zemoase

Cu nucile tari şi ţâfnoase

Mustul, licoare, gust divin

Şi hai noroc, să tot trăim.

 

Veni cu Târgul de Procoavă

(Pe la Bacău e mare zarvă)

Cu mici, cârnaţi şi frigărui

Cu toate cum să nu te pui?

 

Veni cu gând să ne întrebe

Dacă ne plac ciuperci sau ghebe

Veni cu harnice furnici

Şi cu cântări de greieri mici.

 

Veni deci toamna asta iară

Prin suflete puţin să doară

Căci vara vieţii nu mai e

Da-i lungă toamna, eheheeee… 🙂