Musaca cu piure de cartofi şi carne

E din nou sâmbătă şi din nou zi de bucătăreală. Ce-am mai făcut astăzi? Ei bine, ciorbiţă de pui, mai bine zis borş de pui, pentru că noi, în Moldova, facem borş, desigur cu borş (din ăla făcut din huşte, ca să vă încui de tot pe cei care nu aveţi nici măcar amici prin Moldova), şi musaca de cartofi cu carne de purceluş. Cartofi piure, ca să ne fie clar, că eu nu fac niciodată musacaua cu cartofii tăiaţi felii şi prăjiţi. Prea multă prăjeală strică, după umila ma părere.

N-o să vă povestesc despre borşul de pasăre, ci doar în câteva cuvinte despre musacaua mea.

Carevasăzică. Potrivit vasului în care aveam de gând să dau la cuptor musacaua, am pregătit o juma de kil de spată de porc dezosată, pe care am tocat-o frumuşel la robotul de bucătărie. Apoi am curăţat cam 10 cartofi pe care i-am tăiat bucăți și i-am pus la fiert.

În timp de fierbeau cartofii, am tocat o ceapă mare, am pus-o la prăjit în ceva ulei, am adăugat repejor o jumătate de ardei capia roşu (jumate că era unul uriaş, altfel mergea unul întreg), apoi am trântit şi carnea deasupra, prăjind uşurel, dar de scurtă durată, pentru că am revenit cu o roşie babană, care a lăsat suficientă zeamă ca să trebuiască să fierb totul vreo jumătate de oră ca să scap de ea (de zeamă adică). Adăugat mai la urmă sare, piper, cimbru şi busuioc și pătrunjel verde.

Fabricat piureul. Eu cu unt şi lapte, voi cu ce vă place. Mai tărişor, ca să stea bine în vasul yena uns cu unt şi stând frumos în aşteptare. Pus strat bunişor de piure pe fundul vasului, adăugat tot conţinutul tigăii cu carne şi ce-o mai fi fost prin ea. Pus restul de piure deasupra, întins frumos cu lingura, şi băgat la cuptor la 200 grade pentru jumătate de oră. Spre final am pregătit 2 ouă voinice bătute bine cu un păhărel de smântână și cu cașcaval ras pe răzătoarea mică, pe care le-am turnat peste compoziţia din vas, şi am dat din nou la cuptor pentru încă vreo 10 minute, care au fost de fapt vreo 15 că s-a rumenit puţin cam tare oul cu smantâna. Dar cui nu-i place să nu mănânce.

Asta este minunăţia de musaca:

1416654658846

1416654709548

Nici nu am gustat-o încă. Voi ce credeţi, o fi bună?

Later edit: Cantitățile potrivite pentru un vas ca al meu sunt: 1,1 kg cartofi și 850 gr carne de porc.

10 thoughts on “Musaca cu piure de cartofi şi carne

  1. Desigur nu vei accepta ideile altora , chiar consacrate si confirmate in retete si carti gastronomice ori in experiente si practica indelungata .
    Asadar , schimba carnea de purcelus cu cea de vita care nu se va topi efectiv la tratament termic .
    Adauga pe fundul vasului un cub de unt mai marisor . Nu se va prinde piureul ci dimpotriva , va forma o crusta frageda chiar si la randul ultim al musacalei .
    Nu exagera cu untul si in asociere cu laptele la amestecat piure . Ai deja carne de porc – mai pui si untin doua reprize si rezultatul va fi incarcat de grasimi si oarecum lipicios , chiar daca nu se observa in fotografie .
    Nu folosi rosii ci suc de rosie concentrat – se gaseste de cumparat peste tot in diverse sortimente si nu esteneaparat plin de E.uri , cum se eschiveaza necumparatorii .
    In acest fel , nu vei depasi timpul de preparare deci nu vei transforma in amintiri carnea de porc deja data prin masina tocat .
    Mai sant si altele , dar probabil ca deja trantasesti cratitele si strigi sa te auda tot net.ul ca in bucataria lui fiecare face ce vrea si ce a invatat din mosi stramosi iar pe blog.ul lui este sef propietarul . In parte asa si este !
    Insa doar cine este deschis la nou si logic , documentat , experimentat , intelept si nearogant , poate sa se mandreasca si sa impartaseasca altora retetele sale minunate .

    • Nu trantesc cratitele decat daca le scap din greseala cand le manevrez prin bucatarie. Multumesc de sfaturi. O sa tin cont de ele chiar daca au fost exprimante in stilul arogant pe care il blamezi chiar tu :).

  2. cu piure nu am incercat niciodata. nici nu stiam ca se poate. eu am prins de la vecinii nostri bulgarii o reteta mai comoda, cu cartofii taiati cuburi inloc de felii. de prajit inainte nu am prajit niciodata, se fierb oricum la cuptor.
    daca umpli bors iti trimit si sotu din dotare sa i faci un bors, ca noi nici dupa 10 ani de convietuire nu ne am pus de acord de ce lui nu i place borsul facut de mine. de aceea nici nu fac decat o data pe an.
    hai sa ne fie de bine 🙂
    PS: comentariul de mai sus mi-a intarit motivatia de a scrie o postare ce imi tot umbla prin cap de ceva vreme. te anunt cand o lansez pe piata :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *