Am mai dat un an la spate
Zâmbete, lacrimi, păcate
Întâmplări neîntâmplate
În albume adunate.
A trecut un an în tihnă
Oboseală şi odihnă
Împliniri, ratări şi vise
Slove scrise şi nescrise.
S-a dus anul ce-ncepuse
Ca mai ieri altul apuse
Şi acum şi ăsta-i gata
Dăm urări iar cu lopata.
Să ne fie mult mai bine
Chiar în anul care vine
Să ne fie fericirea
Mare cât toată iubirea.
Mai trecu un an se pare
La mulţi ani şi la mai mare
Tot ce vreţi să se-mplinească
Sufletele să-nflorească.
E alb cum n-a mai fost vreodată
E alb şi aerul tăcut
Cad albe gânduri fără pată
Ca-n ziua-n care m-am născut.
E alb şi cerul şi pământul
E alb ca-n visul de a fi
Alb îţi e Doamne azi veşmântul
Tăcerile ţi le-aş jertfi.
E albă noaptea care vine
E albă patima din noi
Alb e în mine şi în tine
E alb ca-n ziua de apoi.
E alb în suflet şi pe gene
E alb în somnul fără vis
Îmi curge alb de-acum prin vene.
E alb. Aşa cum ţi-am promis.
Cum ninge nu vreau să aud
Cum se topeşte fulgul crud
Nu vreau să aflu ziua când
Voi asculta cerul plângând.
Ce vântul spune nu-nţeleg
Vreau cântecul să i-l culeg
Să-mi amintească el cândva
Că trece vremea. Sorcova.
Prin nori nu ştiu de pot să zbor
Nu vreau să cred culoarea lor
Alb gri din ceruri evadat
În iarna care ne-a trădat.
Cum se sfârşeşte anul vechi
Nu vreau să aflu din perechi
De stele, inimi sau copii.
În noul an aş vrea să-mi vii.
Chiar dacă zborul tău nu este şi al meu
Chiar dacă-ţi verşi culoarea în alt curcubeu
Chiar de zările mele mâine nu te-ating
Sufletul cu dorinţa mea am să ţi-l ning.
Chiar dacă infintul meu este prea greu
Chiar dacă astăzi pentru tine e mereu
Chiar dacă clipa ta pe-a mea n-ar aştepta
Iarna de-ţi va lipsi, voi fi eu iarna ta.
Chiar dacă somnul ne desparte iar în vis
Chiar dacă sensul ne e veşnic interzis
Lumea de nu ne-ar fi la fel, nici inima
În seara care vine, zăpada ţi-aş chema.
Chiar dacă un apus, doar unul, e puţin
Chiar de cuvântul de tăcere nu mi-l ţin
Când cerul ne-ar minţi şi-ar ninge cu fiori
Prin zborul meu cel nou te-aş invita să zbori.
