Vremea sarmalelor

E vremea sărbătorilor de Crăciun (nu e şi temperatura adecvată afară, e drept), deci e şi vremea sarmalelor. Nu cred că există gospodină care se respectă în ţara asta care să nu aibă la masa de Crăciun sarmale, pe lângă multe alte bunătăţi. Aşa că am purces şi eu la prepararea lor chiar astăzi. Şi cum nu e doar vremea sarmalelor ci şi a porcului care e vedeta mesei de Crăciun, le-am făcut doar din carne de porc, nu din amestec cum se recomandă în majoritatea reţetelor. Nu am de gând să învăţ pe nimeni să facă sarmale, toată lumea ştie, desigur, dar am să vă povestesc doar cum am făcut eu.

Aşadar, m-am ocupat mai întâi de materialul învelitor adică de varza murată şi de frunzele de viţă de vie, toate cumpărate ieri din piaţă. Varza a stat de ieri în apă, la desărat şi dezacrit, azi suportând doar chinul desfacerii frunzelor de pe cotor, a dimensionării lor la mărimea unei palme de-a altuia 🙂 , etc. Şi frunzele de vie au suportat ceva operaţiuni chinuitoare pentru ele (nu de alta dar să mă recunoască de stăpână), opărirea şi tăierea codiţelor…

Poză de grup, cu tot cu ce a rămas de la varză pentru a fi tocat şi pus pe fundul oalei şi cu renii aferenţi 🙂

IMG_20141223_131006

Apoi am luat carnea de purcel la întrebări. Am avut cam 1,2 kg de pulpă de porc, pe care am tăiat-o bucăţi şi am tocat-o la propria maşină de tocat carne (na că am motiv să mă laud că mi-am cumpărat în final şi maşină de tocat de firmă… necunoscută, că tocatul la robot nu era nici productiv nici eficient).

IMG_20141223_132922

Apoi m-am ocupat de restul ingredientelor, care au ajuns cam toate în tigaie pe aragaz, în următoarea ordine: niţel ulei, două cepe mari, o juma de cană mare de orez, o cutie de roşii tăiate, sare, piper, două legături de mărar, pregătite fiecare, anterior, după cum se cuvine. Am fiert totul pănă a scăzut zeama şi s-a umflat un pic orezul, apoi am lăsat la răcorit.

IMG_20141223_134643IMG_20141223_135136

Între timp, am pus peste carne ce mai era necesar. Ceva boia de ardei, o mână de mălai de ţară, cimbru, sare şi piper. Am adăugat şi conţinutul tigăii, am amestecat bine, am gustat, am mai pus niţică sare şi gata.

IMG_20141223_140827

Adică nu e gata deloc. Abia acum începe munca, aceea a împăturirii sarmalelor. Am pregătit înainte cratiţa în care urma să le fierb, am pus în ea cotorul şi viţele de la varză tăiate fideluţă şi am început să pun sarmalele. După primul rând arăta cam aşa.

IMG_20141223_142553

Nu sunt chiar aşa mari cum par în poză, da e drept nici cât un degetar nu sunt… 😛

Am impachetat toată compoziţia, am mai pus un strat de varză tocată, din frunzele rămase, am adăugat apă clocotită cât să le cuprindă şi am băgat direct la cuptor, mai întâi la foc iute, să înceapă fierberea, apoi la foc domol, pentru 2-3 ore, sau chiar mai bine. N-am pus crenguţe de cimbru pe fundul oalei sau deasupra, pentru că am uitat să cumpăr şi mi-a fost prea greu să cobor pănă în piaţă, (care e departe rău, taman la piciorul blocului), să cumpăr. Dar am pus în compoziţie cimbru suficient.

IMG_20141223_145319

Apropo de fiert, acesta este unul din secretele unor sarmale delicioase. Musai apă fierbinte la început, şi fiertul îndelungat la foc mic în cuptor. Mai e unul, cel puţin aşa ştiu eu, şi anume carnea în compoziţie să reprezinte cam jumate. Restul să fie format din celelalte ingrediente, toate puse la un loc. O să ziceţi poate că nu e aşa, că trebuie mai multă carne, dar sarmaua nu e friptură, nici carne cu varză, gustul ei desăvârşit fiind dat de toate ingredientele, toate având aceeaşi importanţă.

IMG_20141223_174948