Vise

vise-frumoase-4_826f20f76a91dc

Tu n-ai nicio putere

Asupra visurilor mele.

Se nasc şi cresc, fără cuvinte

Izvor de inimă ruptă de minte,

Se oglindesc în lacuri cristaline

Caţără munţi

Sorb seva din destine

Plâng norii după ele când se duc

Câmpiei, flori de zâmbete le-aduc,

Se iau cu stelele mereu la trântă

În nopţi străine

Doar ele cuvântă.

Dac-ai avea acea putere

Asupra visurilor mele

Le-ai sechestra în turn departe

Sub neîntoarse file dintr-o carte

Să nu mai vadă larg de mări

Să uite de îmbrăţişări

Să nu mai spere şi să vreie

În spin să vadă orhidee

Să se ascundă într-un dor

Să uite dans, să uite zbor.

Dar visele mele sunt vii

Nu pot să moară-n colivii

Sunt slove prinse în poveşti

În ele, de atunci, tu eşti.

Vremea sarmalelor

E vremea sărbătorilor de Crăciun (nu e şi temperatura adecvată afară, e drept), deci e şi vremea sarmalelor. Nu cred că există gospodină care se respectă în ţara asta care să nu aibă la masa de Crăciun sarmale, pe lângă multe alte bunătăţi. Aşa că am purces şi eu la prepararea lor chiar astăzi. Şi cum nu e doar vremea sarmalelor ci şi a porcului care e vedeta mesei de Crăciun, le-am făcut doar din carne de porc, nu din amestec cum se recomandă în majoritatea reţetelor. Nu am de gând să învăţ pe nimeni să facă sarmale, toată lumea ştie, desigur, dar am să vă povestesc doar cum am făcut eu.

Aşadar, m-am ocupat mai întâi de materialul învelitor adică de varza murată şi de frunzele de viţă de vie, toate cumpărate ieri din piaţă. Varza a stat de ieri în apă, la desărat şi dezacrit, azi suportând doar chinul desfacerii frunzelor de pe cotor, a dimensionării lor la mărimea unei palme de-a altuia 🙂 , etc. Şi frunzele de vie au suportat ceva operaţiuni chinuitoare pentru ele (nu de alta dar să mă recunoască de stăpână), opărirea şi tăierea codiţelor…

Poză de grup, cu tot cu ce a rămas de la varză pentru a fi tocat şi pus pe fundul oalei şi cu renii aferenţi 🙂

IMG_20141223_131006

Apoi am luat carnea de purcel la întrebări. Am avut cam 1,2 kg de pulpă de porc, pe care am tăiat-o bucăţi şi am tocat-o la propria maşină de tocat carne (na că am motiv să mă laud că mi-am cumpărat în final şi maşină de tocat de firmă… necunoscută, că tocatul la robot nu era nici productiv nici eficient).

IMG_20141223_132922

Apoi m-am ocupat de restul ingredientelor, care au ajuns cam toate în tigaie pe aragaz, în următoarea ordine: niţel ulei, două cepe mari, o juma de cană mare de orez, o cutie de roşii tăiate, sare, piper, două legături de mărar, pregătite fiecare, anterior, după cum se cuvine. Am fiert totul pănă a scăzut zeama şi s-a umflat un pic orezul, apoi am lăsat la răcorit.

IMG_20141223_134643IMG_20141223_135136

Între timp, am pus peste carne ce mai era necesar. Ceva boia de ardei, o mână de mălai de ţară, cimbru, sare şi piper. Am adăugat şi conţinutul tigăii, am amestecat bine, am gustat, am mai pus niţică sare şi gata.

IMG_20141223_140827

Adică nu e gata deloc. Abia acum începe munca, aceea a împăturirii sarmalelor. Am pregătit înainte cratiţa în care urma să le fierb, am pus în ea cotorul şi viţele de la varză tăiate fideluţă şi am început să pun sarmalele. După primul rând arăta cam aşa.

IMG_20141223_142553

Nu sunt chiar aşa mari cum par în poză, da e drept nici cât un degetar nu sunt… 😛

Am impachetat toată compoziţia, am mai pus un strat de varză tocată, din frunzele rămase, am adăugat apă clocotită cât să le cuprindă şi am băgat direct la cuptor, mai întâi la foc iute, să înceapă fierberea, apoi la foc domol, pentru 2-3 ore, sau chiar mai bine. N-am pus crenguţe de cimbru pe fundul oalei sau deasupra, pentru că am uitat să cumpăr şi mi-a fost prea greu să cobor pănă în piaţă, (care e departe rău, taman la piciorul blocului), să cumpăr. Dar am pus în compoziţie cimbru suficient.

IMG_20141223_145319

Apropo de fiert, acesta este unul din secretele unor sarmale delicioase. Musai apă fierbinte la început, şi fiertul îndelungat la foc mic în cuptor. Mai e unul, cel puţin aşa ştiu eu, şi anume carnea în compoziţie să reprezinte cam jumate. Restul să fie format din celelalte ingrediente, toate puse la un loc. O să ziceţi poate că nu e aşa, că trebuie mai multă carne, dar sarmaua nu e friptură, nici carne cu varză, gustul ei desăvârşit fiind dat de toate ingredientele, toate având aceeaşi importanţă.

IMG_20141223_174948

 

Înfiorare

nebunie

Nu ştiu îngerii cu-aripa de m-ating

Nu ştiu stelele de cad sau poate ning

Nu ştiu iarna de mă vrea doar pentru ea

Ştiu că de n-ai exista eu te-aş creea.

 

Nu ştiu noaptea ce-mi ascunde în fior

Nu ştiu visele de pier sau numai dor

Nu ştiu luna, albă de-i sau ecosez

Ştiu că tu eşti doar motivul să visez.

 

Nu ştiu, praful s-o aşterne într-o zi

Peste dorul aspru de a mă trezi

Nu ştiu cerul de-o să poată suporta

Ştiu că eu voi inventa iubirea ta.

 

Nu ştiu inima de-aş strânge-o ce-ar ieşi

Adevărul sau dorinţa de-a greşi

Nu ştiu dacă vreau să îmi mai amintesc

Cine eşti şi de ce încă te iubesc.

 

Dacă

daca

Dac-ar creşte din pământ

Doar un lujer de cuvânt

Pentru mine l-ai păstra

Să îmi spui dragostea ta?

 

Dacă noaptea n-ar fi grea

Ai veni încet (nu prea)

Ci ca vântul să-mi şopteşti

Cât de mult tu mă iubeşti?

 

Dac-ar ninge cu tăceri

M-ai chema de nicăieri

Să îţi umplu orice gând

Cu iubire, rând pe rând?

 

Dacă lumea n-ar mai fi

Doar o noapte şi o zi

Dorul meu dac-ai să-l ştii

Pentru mine-ai vrea să-nvii?