Oglindă

oglindireamica

Mă pierdusem prin liniştea noastră

Zâmbeau tăcerile de peruzea

Stelele vegheau noaptea albastră

Doar luna infinitul îl păzea.

 

Mi-am cioplit aripile din ceară

Până la glasul tău să pot zbura

Clipa cea născută astă-seară

Doar înc-o veşnicie de-ar dura.

 

Inima a stat ca să asculte

Din frenezia sângelui să bea

Mustul gândului cu doruri multe

Eternitatea gustului de stea.

 

Mă pierdusem prin liniştea noastră

Între un gând şi-un dor de primăveri

Mi-anflorit o inimă în glastră

Oglinda infinitului de ieri.