Cum, sufletul nu este o vioară
Nici taina răcoroas-a unui crin?
Zâmbetul chiar ne e sortit să moară?
Iar fericirea nu-i un gând senin?
Cum, palmele nu ne sunt rugăciune?
Iar braţele nu-s îngeri fără chip?
Puterea-i doar o biată slăbiciune?
Dureri trec fără urme pe nisip?
Cum, ochii nu ne sunt nişte ferestre
Prin care-auzi viorile cântând?
Mamele chiar există, nu-s poveste
Mici Dumnezei, iubire inventând?
Buzele nu-s doar urna sărutării
N-apar din roua dimineţilor?
Viaţa nu-i scrisă cu semnul mirării?
Viaţa e semnul întrebărilor.