M-am oprit s-adulmec fericirea
Dintr-un asfinţit desăvârşit
Prea istovitor, ca nemurirea
În misterul vieţii un sfârşit.
M-am gândit să spintec despărţirea
Jumătatea mea să ţi-o dedic
Să aştept întreagă reunirea
Inimi la pătrat să tot ridic.
M-am temut să uit şi amintirea
Ce-a rămas pustie fără noi
Neînduplecată, ca iubirea
Nesfârşită ca o zi în doi.
M-am oprit să îţi găsesc privirea
Ce-ai lăsat-o trist în ochii mei
Să adun din toate fericirea
Şi să ţi-o trimit. De o să vrei.