Fericirea

apus apus

M-am oprit s-adulmec fericirea

Dintr-un asfinţit desăvârşit

Prea istovitor, ca nemurirea

În misterul vieţii un sfârşit.

 

M-am gândit să spintec despărţirea

Jumătatea mea să ţi-o dedic

Să aştept întreagă reunirea

Inimi la pătrat să tot ridic.

 

M-am temut să uit şi amintirea

Ce-a rămas pustie fără noi

Neînduplecată, ca iubirea

Nesfârşită ca o zi în doi.

 

M-am oprit să îţi găsesc privirea

Ce-ai lăsat-o trist în ochii mei

Să adun din toate fericirea

Şi să ţi-o trimit. De o să vrei.

One Reply to “Fericirea”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *