Iarna ta

iarna

Dintre toate tristeţile mele cea mai mare eşti tu

Cu străinele tale plecări

Dincolo de minte, dincolo de zări

Şi cu toate bucuriile ce vor fi a se-ntâmpla

Fără tine, fără bucuria ta.

Atâta dragoste ai lăsat acasă

Chiar, mă întreb, cu tine ai luat ceva

Sau ţi-a ajuns să-ţi umpli inima cu mine

Să fiu chiar eu dragostea ta

Să te încrezi că sunt cu tine

Când mă vei vrea a săruta?

Mi-ai lăsat şi timpul tău?

Poate te-ai gândit că se ştie prea bine cu-al meu

Că se vor număra împreună

Ţinându-se o veşnicie de mână

Şi se vor arunca în aceeaşi albă neuitare

Trăind mereu o veșnică întâmplare.

Nu fi trist, e doar iarna pe care o ştii

Frigul ne doare la fel şi fulgii de cad sunt tot mii

Chiar dacă au mai trecut cinci zăpezi fără tine

S-a mai născut încă o linişte. E bine

Şi în toate tristeţile ce vor fi a se-ntâmpla

Să ştii că tu eşti bucuria mea.

Dedicată lui C.