Iubitule, mă ninge iarăşi cerul
Şi mă preface-n fluier şi-n cuvânt
Să fur din nou copacilor misterul
Înveşmântărilor de sfânt.
Iubitule, să nu lăsăm să moară
Iubirea sub un giulgiu de argint
Din sărutări cu gust de scorţişoară
Să construim tăcerii labirint.
Iubitule, în liniştea fugară
Ce ai lăsat-o ieri în urma ta
S-a mai născut o iarnă, într-o doară
Şi timpul pare că în loc ar sta.
Iubitule, din dorul greu de tine
O să înalţ poeme albe-n vânt
Şi-n primăvara care nu mai vine
Voi răsări doar ţie, din cuvânt.
