ştii,
s-ar putea să iasă soarele într-o zi
să ne hăituiască norii din priviri
şi cine o să ne mai creadă atunci
că nu i-am înşelat splendoarea
cu ignoranţa surdă a ceţurilor
degeaba am striga
şi ne-am bate cu pumnii în piept
am lăsat ploaia să ne sărute frunţile
ne-am complăcut în dimineţile sordide
ar fi trebuit să ne iubim umbrele
să alungăm viciul somnului treaz
ar fi trebuit să naştem în noi lumina
căci şapte miliarde de lumini
fac cât un soare.