Rătăcit

iarna iar

Mă asculţi, cuvânt, poveste

O virgulă ne desparte

Rătăcită într-o carte.

Te-nfiori fără de veste.

 

Dintr-un gând şi-o amintire

Ţeşi covoare de tăcere

Rătăcit-o mângâiere

Te vrea iar, în neclintire.

 

Te întorci în lumea strâmbă

Ce te vede, făr să ştie

Rătăcit-o poezie

Şi-a pus rochia de stambă.

 

Ea nu vede că e iarnă

Că e frig, şi-i ninge versul

Rătăcit, tot universul

O iubire vrea să-ţi cearnă.