Rotiri

m-am rotit de trei ori în jurul meu

şi am devenit Om

cine ar fi crezut că poate fi

atât de simplu şi firesc

doar trei rotiri şi gata

prima avea şi nume

Copilărie

un crâng de meri

o casă răsfirată

o păpuşă, doar una

şi multe rotiri de aripi

atunci nu aveam încă mâini.

a doua a fost mai gravă

pragul de sus era mult prea jos

ori eu prea înaltă

îmi oblojeam cucuiele cu vise

creşteam câte ceva în mine

pentru că încă era loc

ultima rotire e și ea gata

puţin peticită

e drept că din bucăţi diferite

unele triste altele fericite

scrijelită pe nişte bucăţi de hârtie

ca orice rotire

cu mirosul ei atât de plăcut

născut din vremea

când m-am cunoscut

şi touşi

parcă m-aş mai roti o vreme.

Ziduri

suntem doar cuvinte

tonuri, sunete, voci

construim cu ele palate

o cărămidă declaraţie de dragoste

iar alta de război

oftăm ca să adere între ele

să ridicăm un zid cât mai înalt

şi mai solid

ca orice zid

cu-a lui menire

să ne apere de după, peste şi acolo.

dar eu sunt aici

iar tu dincolo.