O altfel de iubire

cine te-a învăţat

să mă iubeşti atât de frumos

în acele cuvinte simple

pline de inima ta,

în acele glume pe care mi le spui

nu ştiu a câta oară

numai ca să-mi afli iar surâsul,

în blândeţea infintă

din simfonia vocii tale

şi în liniştea mâinilor goale

cuprinzându-mi degetele triste

de dorul tău.

e atât de rară iubirea ta

încât ar trebui dată o lege

pentru a fi protejată

ca o specie pe cale de dispariţie.

au învăţat şi alţii această iubire

dar niciodată, nimănui nu i-a ieşit la fel.

Scrisoare

dacă ar fi să scriu o scrisoare cuiva

știu că ai să te superi

dar nu ţi-aş adresa-o ţie

ci timpului

probabil că ai să fii gelos

când ai să afli că mi-am petrecut

toţi anii care au trecut

mai mult cu el

cred că mă iubeşte în felul lui

nu la fel de mult ca tine

e drept,

are însă un trecut cu mine

e atât de atent

mă lasă întotdeauna să trec înaintea lui

și stinge mereu lumina după mine.

nu suportă să mă vadă tristă

se dilată atunci

topit în clipe grele

are mare grijă de amintirile mele

le îngălbenește doar pe cele vechi

și mereu îmi numără așteptările

crezi că te-aș fi putut aștepta atâta fără el?

mă gândeam să-i scriu o scrisoare timpului

dar uite că tot ție ți-am scris-o

până la urmă.