mai este timp

mai este timp doar pentru o iubire

în această ultimă rotaţie a pământului

în această primăvară neîncepută

în această noapte din noi.

 

mai este timp doar pentru o îmbrăţişare

până ne va podidi infinitul

peste braţele gânduri

tăcându-şi ariple neatinse de zbor.

 

mai este timp doar pentru un dor

un veac de dor cât o secundă

în care aş scobi cuvintele tale

vreau doamne timpul nostru înapoi.

scrisoare 8

ştii,

mi-au obosit gândurile

s-au supărat pe mine

şi au declarat grevă generală.

ideile,

care au mereu idei

hop şi ele

că au obosit

pe deasupra

s-au şi plictisit

să aibă numai ele, mereu

iniţiativa

n-am decât să le creez condiţii:

pe tine

un pian singuratic

o primăvară nou-născută

plimbări lungi

parfumuri grele

un divan cu aşternuturi de mătase

şi o şeherezadă de poveşti,

asta pentru leneveala lor

a gândurilor.

deisgur că a fost ideea ideilor

cine s-ar fi putut gândi la aşa ceva

nici măcar gândurile nu erau în stare,

dar ele uită

că dacă aş avea toate alea

aş gândi şi singură

şi n-aş mai fi niciodată

în pană de idei.

scrisoare 7

nu ştiu dacă ai văzut vreodată

cerul plângând

azi a trebuit să-mi iau umbrela

ca să mă apăr de lacrimile lui

mari

deh, dacă voiam lacrimi mici

trebuia să-mi caut un cer mic

dar al meu e din zare în zare,

apoi mai e şi înalt

aşa că a trebuit să mă apăr

şi de picăturile lui înalte

noroc că sunt destul de înaltă

ajung uneori cu degetele

să gâdil luna

sau părul, dacă nu îl tund

măcar vreo două vieţi

piaptănă razele soarelui

cred că de aceea e mereu ars pe la vârfuri.

azi am văzut cerul plăngând

dar ce mă fac când o să înceapă

să râdă…