scrisoare 9

ştii,

s-ar putea să iasă soarele într-o zi

să ne hăituiască norii din priviri

şi cine o să ne mai creadă atunci

că nu i-am înşelat splendoarea

cu ignoranţa surdă a ceţurilor

degeaba am striga

şi ne-am bate cu pumnii în piept

am lăsat ploaia să ne sărute frunţile

ne-am complăcut în dimineţile sordide

ar fi trebuit să ne iubim umbrele

să alungăm viciul somnului treaz

ar fi trebuit să naştem în noi lumina

căci şapte miliarde de lumini

fac cât un soare.

4 Replies to “scrisoare 9”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *