definiţie

hai să-ţi spun cum e cu iubirea asta

“mi-aş dori să te cunosc”

îţi spui ţie însuţi

privindu-te în oglindă

ea

rece şi distantă

nu are răspunsuri

fiind însăşi întrebarea

aşa că ai nevoie

de nişte ochi

atât de frumoşi

încât să vadă frumuseţea din tine

ai nevoie de nişte mâini

atât de pricepute

încât să-ţi recunoască cel mai fin contur

mai ai nevoie

şi de o inimă

atât de vie

încât să te vezi în ea

exact aşa cum eşti,

fără cusur.

abia atunci

te îndrăgosteşti.

(dez)ordine

merg în vârful picioarelor

printre cuvinte

ca să nu le trezesc

au adormit deja

aşezate

după logica degetelor

normal

degetele sunt mai aproape de inimă

decât de creier

câteodată le simt cum se smulg

zănatice

din coşul pieptului

ar bate darabana

toată ziua prin gânduri

aşa că mai bine le las

să se joace de-a cuvintele…

şi uite aşa au mai scris un poem.

plouă

îmi cade o ploaie pe gânduri

la propriu

(de ce aș vorbi la figurat

suntem doar într-un poem

pot spune lucrurilor pe nume)

cum ziceam

plouă prin mintea mea

ca pe vremea lui Noe

(tot ce e în mare e și în mic

nu?)

nici nu mă mir

sunt atâtea gânduri de înecat

o să construiesc și eu o arcă

am de salvat

doar un suflet

și-o inimă

de amintiri cine să mai aibă nevoie?