Hai să plagiem

Astăzi am avut ocazia să aflu din nou cât de jos se pot coborî unii oameni, cât de mici pot să fie în sufletele şi inimile lor şi zău că nu pot să îi înţeleg. Deşi o explicaţie ar fi, poate că dacă se poartă la nivel înalt, plagiatul, nesimţirea, tupeul, oamenii (mai ales cei tineri, care nu sunt încă formaţi) au început să considere că e normal să furi, să minţi, să fii obraznic şi cu tupeu.

Să vă povestesc, deci… O domnişoară, pe nume Adelina Voiculescu, a postat în cronologia ei, ieri seara pe Facebook, o poezie numită Ziua 5, care era de fapt o compilaţie de proastă calitate între 5-6 versuri de-ale ei, cu care începea poezia, cu părţi din câteva poeme scrise de mine. Un prieten comun a preluat poezia, pe care d-ra a postat-o în aşa fel încât să o vadă doar prietenii, deşi celelalte postări ale ei sunt publice.

Părţile luate din poeziile mele sunt următoarele:

“M-am îmbrăcat cu pielea mea o clipă

Să mă găsesc şi să mă înţeleg

Să fac din fericiri din nou risipă

Şi din tristeţi. Căci totul e întreg.”

din poezia Întreg.

“A asfinţit o bucată din mine.

Aşa se întâmplă în fiecare seară,

Îmi asfinţeşte un deget

O coastă,

Un vis.”

“Pentru fiecare

deget – o literă mare

coastă – o îmbrăţişare

vis – o încântare.”

din poezia Asfinţit,

plus nişte versuri separate rupte din alte poezii.

I-am scris d-rei în privat să ştergă urgent poezia, acesta fiind textul exact:“Asa iti scrii tu textele? Furi de la altii ca in ziua aia 5? Nu ti-e rusine? Sa stergi urgent ziua a 5-a, că daca nu iti fac raport.”

Culmea e că d-ra s-a supărat şi mi-a trimis un mesaj prin care m-a apostrofat că nu ştiu să vorbesc şi mi-a indicat să învăţ. Apoi m-a blocat ca să nu îi mai pot vedea nici profilul şi nici postările.
Acesta este mesajul ei:
“Doamna draga Atena, asa se vorbeste? Foarte frumos. Continutul nu va apartine in totalitate si pt versurile separate care va apartin nu am stiut cum sa pun ghilimele sau cum se procedeaza. Mai bine ati invata, decat sa acuzati. In rest, fara amenintari inutile, va rog. O zi buna.”
adelina
Deci Adelina Voiculescu recunoaşte plagiatul motivat fiind de faptul că nu a ştiut cum se procedează sau că nu a găsit ghilimelele pe tastatură. Sincer, dacă nu aş fi primit acest mesaj în care dovedeşte încă odată ce fel de persoană este, nu aş fi scris nimic nici pe Facebook, unde i-am răspuns în public, pentru că în privat nu mai puteam fiind blocată de ea, şi nici aici.
Astfel de persoane merită oprobiul public, merită puse la punct pentru a învăţa că furtul intelectual este la fel de grav ca cel material şi că a-ţi aroga nişte valenţe pe care nu le ai nu arată decât un caracter murdar şi josnic.
Mai ales că se pare că Adelina Voiculecu ar fi scris şi nişte cărţi…

22 thoughts on “Hai să plagiem

  1. “ati invata”, in sensul de a ma invata pe mine, fiindca chiar nu stiu cum citezi din versuri ale poeziilor diferite care chiar mi-au placut. in fine, nu ma deranjeaza postarea asta, puteti umple internetul cu ea, nu consider ca m-ati cunoaste intr-atat incat sa ma numiti din start nesimtita. de aceea v-am si blocat. si nu, nu toate postarile mele sunt publice… e urat acum sa va puneti prietenii sa-mi dea add. eu zic ca era mai simplu sa-mi fi scris ce v-am intrebat. o zi frumoasa va doresc, totusi.

    • Draga mea, eu am incercat sa-ti raspund in privat, dar m-ai blocat, asa ca ti-am raspuns in public si aici. Scrii de ceva vreme, daca am inteles eu bine, ai publicat si carti, nu cred ca trebuie sa te invat eu sa citezi pe cineva, asta se invata la scoala primara, iar bunul simt chiar inainte de ea. Asta ca sa te invat si eu ceva. totusi 🙂

  2. Adelina, da’ nu era mai simplu să nu ” împrumuți” versurile? Ești plină de “lecții”, de altfel și văd că știi exact ce să facă altcineva când te prinde că-i furi versurile.

  3. nu ma refer la cum se citeaza, stiu ca se face cu ghilimele… imi pare rau ca par atat de lipsita de bun simt fiindca am intrebat cum citezi versuri din poezii diferite, intr-un text amestecat. m-am regasit in ce era scris in diferite poezii, le-am pus ca intreg, si asta a fost tot, nu cred ca trebuie sa fiti atat de pornita pe mine, n-am negat nimic, doar. am zis ca nu stiu si mi-am cerut scuze. nu e nevoie sa faceti demonstratii de educatie, ce era de invatat, am invatat cand a trebuit, dovada ca eu totusi va scriu si nu cred ca va jignesc cu ceva. nu sunt persoana aceea sa “fure” munca altora, cata vreme stiu cum e, fiindca si eu mi-am gasit destule texte pe net si nu am avut ce sa fac. o sa va deblochez, maine daca azi nu mi-e permis, parca asa e regula site-ului. nu ca v-ar interesa, dar va apreciez munca, si poate va veti convinge vreodata ca nu merit asa “eticheta”.

  4. Nu se numeste furat, se numeste imprumutat. Sunt multe astfel de persoane care au tupeul sa fure, iar atunci cand incepi sa porti o discutie nu poti. Adelina, odata ce furi si nu adaugi o nota catre autorul de drept, esti hoata, asta este, iti meriti eticheta.

    • Perfect adevarat, Adelina repeta in toate comentariile ei ca este acuzata pe nedrept, dar este evident pentru oricine ca ceea ce face ea se numeste furt, mai ales ca se pare ca e si recidivista…

  5. Alma, am explicat mai sus. chiar nu are rost sa ma cert cu toata lumea. nu e vorba de “furt” sau ca m-a prins cineva ca i-am furat versurile si de-asta sunt, nu revoltata, dar surprinsa. fiindca daca tineam sa ma ascund, ascundeam postarea si fata de domnul care i-a dat share si evitam tot circul. eu doar am pus o intrebare, e atat de grav sa intrebi daca nu stii? pana la urma discutia asta e intre mine si doamna Atena. sper ca se vor linisti apele. eu mi-am cerut scuze, am sters postarea, nu vreau sa fiu facuta cu ou si cu otet pentru o neintelegere. chiar nu merit!

  6. Adelina, cred că dacă o întrebai pe Atena, înainte de a-i lua versurile, dacă le poți atașa de ale tale, nu se ajungea aici. Chiar vreau să te cred și, uite, chiar te cred că!
    Dar tu te crezi? 🙂 Așa cum o știu pe Atena, o să stingă acest conflict. Dar eticheta îți va rămâne. Și pentru ce? Că n-ai avut inspirația de a cere voie să preiei vorbele altuia sau că nu ai deschis o paranteză acolo, cât de mică, în acea postare, în care puteai pune numele ei. Scriai în paragrafe, o paranteză ție, una ei. Era foarte simplu, repet! 😉

    • uite, inspiratia asta nu am avut-o la ora 4 dimineata. nu sunt vreo “prostuta” si nici un “copil de bani gata” cum se speculeaza la doamna pe profil. acum, pentru ca am gresit, merit sa fiu pusa in asemenea hal la zid? am recunoscut ceea ce oricum nici nu am incercat sa ascund. ok, inteleg, nici scuzele nu mai valoreaza 2 lei fiindca am devenit cu totii atat de “doritori” sa ne dam in cap. imi pare rau pentru ca am starnit asta, nu stiu cu ce eticheta voi ramane, chiar nu mai conteaza. imi pastrez scuzele fata de doamna Atena, de restul nu ma intereseaza… o seara buna tuturor.

      • Draga Adelina (ca sa vezi ce frumos stiu sa vorbesc), te-ai pus singura in situatia asta, nimeni nu e vinovat de tot ce s-a intamplat decat tu. Faci intradevar pe prostuta cum bine zice Alma, pentru ca tu, cea care ai publicat doua carti, sigur stii mai multe decat arati in comentariile de mai sus. Inclusiv cum se citeaza un alt autor. Te rog eu frumos renunta la a mai prelua si intercala sau ce faci tu acolo, prin postarile tale, texte de-ale altora, nu iese decat ceva jenant, fara cap si fara coada, si mai si furi (raman la parerea mea ca ai furat, si chiar asta ai facut). Scrieti propriile texte, daca esti in stare, pe ale altora citeste-le, da-le like, share sau ce crezi tu, daca iti plac, sau invata din ele. Sper ca de data asta am fost destul de clara si chiar te-am invatat ceva util, asa cum ceri cu disperare. Iti doresc toate cele bune, si nu e nevoie sa ma deblochezi, chiar nu vreau sa mai aud de tine in niciun fel.

  7. Nici măcar nu te certam, te învățam, cum cereai mai devreme, că de ce nu te învață cineva. Foarte bine că ai publicat fără să ai bani! Cu atât mai mult! 🙂 Înțelege ce am scris și nu “pe lângă”.
    Am încheiat și eu, nu sunt avocatul Atenei. Dar e o postare publică…asumă-ți și asta!

  8. Si eu am petit la fel . Pe 9 martie mai exact mi-am descoperit un text “agatat” de o creatie “personala” a unei tipe pe care culmea, o aveam reader. I-am trimis comentariu sa puna sursa sau sa stearga dar … mi-a sters comentariu. Am fost obligata sa fac reclamatie la wordpress. Nu stiu zau de unde mania asta de a copia de la altii. Pentru mine actul creatiei este atat de sublim…

    • Când nu consideri că faci ceva rău și că te reprezintă, cred că te ia valul, eu (să) știu?! Măcar Adelina o face pe prostuța (îmi mențin vorbele!) și aproape că îmi pare rău de ea; și și-a cerut scuze… E un caz deosebit: Stingeți focul mai repede! 🙂

  9. Din ce am dedus, dra. nu e la prima “abatere” dar nu pare sa-i pese. Toti cei care au citit mult isi pot da seama de unde-si ia ideile (si textele), prelucrandu-le mai apoi sa para “emanatii proprii”. Se acopera de gloria care, de fapt, apartine altora. “Opera” ei pare a fi, practic, compilatie. E drept, adunand putin de ici, putin de colo in sensul legii e vorba despre o lucrare noua – deci dra. se acopera impotriva acuzatiei de plagiat, dar asta nu inseamna ca ceea ce scrie este rodul gandirii si simtirii personale – e o talentata compilatoare, altfel spus.
    Una dintre dovezi poate fi gasita mai jos:
    http://www.faramiere.ro/despre-dragoste-si-alte-dependente-de-maria-adelina-voiculescu/
    Daca e vorba despre alta persoana… va rog sa rectificati, stergand acest comentariu. Multumesc.

    • Este vorba de exact aceeasi persoana, si este talentata intradevar mai ales in a se disculpa si a face pe fiinta mica si nevinovata, care nu stie mai nimic si trebuie invatata de ceilalti, dar care scrie carti de succes… multumesc pentru comentariu.

    • Notiuni – este aceeaşi persoană. Toată cartea a fost plagiată, dar poate o fi copiat-o Mihaela Rădulescu înainte să publice cărţile, sau Jurnalul Evei sau Radu F Constantinescu şi mulţi alţii.

      Ea ştie că a copiat, aşa cum ştie foarte bine că am prins-o. Dacă eu nu aş fi avut dreptate că a scos o carte plagiată, nu şi-ar fi şters imaginea de pe Facebook, în care editorul îşi arăta toată admiraţia. Acum şi-a şters complet acea pagină de Facebook (Despre dragoste şi alte dependenţe) tocmai pentru că se ştie vinovată.

      Cum i-am spus şi lui DorDeFemeie, nu m-ar surprinde deloc să fi copiat de pe aici în acea carte sau că nu se pregătea să scoată o carte cu citate de aici. Este o ruşine să vinzi copy-paste-ul ăla! Dar cel mai enervant este modul în care reacţionează şi se dă drept victimă.

      Toate cele bune,

      • Adelina Voiculescu stie foarte bine ce face dar vrea sa para nevinovata si nestiutoare crezand ca asa impresioneaza lumea si va fi lasata in pace. Este mai mult decat evident ca o persoana cu probleme de exprimare ca ea nu are cum sa scrie un roman de succes… Ce era de demonstrat a fost demonstrat… cu varf si indesat. Iar faptul ca vinde ceea ce fura face gestul ei cu mult mai grav decat a parut pana acum…

  10. M-am confruntat și eu cu astfel de situații și știu cât este de neplăcut. Culmea este că cei ce fură sunt deranjați că încerci să-i aduci pe drumul corect, iar eu deduc din acest lucru că nu o fac deloc în necunoștință de cauză. Vorbea mai sus Rudia de orgoliu. Este deja o noțiune prea complexă pentru astfel de persoane. M-aș referi mai degrabă la elementarul bun simț care le lipsește cu desăvârșire.

    • Cred ca e mai mult decat lipsa de bun simt in cazul asta, este infractionalitate de-a binelea, atata vreme cat textele plagiate se vand ca propriile creatii.

  11. Pingback: Citatul de duminică (11) – Despre plagiat | Blog neinspirațional

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *