un cer

uite, când ai să vii

o să facem o plimbare

până în al nouălea cer

nu e greu de ajuns acolo

trebuie numai să-ţi laşi

inima zveltă

să o păstrezi aşa

zâmbitoare ca o serenadă

să o simţi în piept

rotundă şi înaltă

şi să nu laşi secundele

să treacă pe lângă ea

să le aduni în mănunchiuri

colorate încet

o secundă-vis

una azurie

o secundă-lacrimă

una aurie

o secundă ţinută pe palmă

frământată bine

cu nişte gânduri calde

din care să se nască cerul nostru

fără număr.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *