prin oraş

atâtea blocuri toate gri

atâtea suflete prin ele

şi toate cerurile mele

mai gri de-atât, cu mult mai gri.

 

atâtea lumi de ametist

atâtea picături de ploaie

tăcerile se încovoaie

e rece afară şi e trist.

 

atâtea amintiri pe pat

atâtea plecăciuni prin inimi

când soarele e plin de patimi

şi cerul sună ocupat.

 

atâtea gânduri nu s-au spus

prin nenăscutele cuvinte

dizarmonii ce-mi trec prin minte

şi-mi spun “oraşul e apus”.

duminici

duminia e specială

se merge la slujbă

afară plouă

îngerii se primenesc

afară plouă

cărţile s-ar răsfoi

afară plouă

cuvintele îşi caută cuvinte

afară plouă

îmi vine să dorm

pe suflet am rouă.