O vară ca oricare alta

Încă o vară umblă neatentă

Cam dezbrăcată şi fără perdea

Şi-a uitat haina şi-i cam indecentă

Dar e frumoasă ca o merdenea.

 

Se lăfăie în pielea ei albastră

Naşte parfumuri pline de răsfăţ

Aruncă iar ocheade prin fereastră

Invită simţurile la dezmăţ.

 

Nu ştii ce e, că de n-ar fi frumoasă

Ar alunga-o toamna peste vii

E de gustat, iluzie mieroasă

E ca o joacă nouă de copii.

pierdut poezia – nu o declar nulă

când caut poezia mă orientez după soare

înfig un băţ în inima cuvintelor

şi îi urmăresc umbra

primul e întotdeauna trist

 

când caut poezia

mă orientez după steaua polară

din carul mare au căzut deja toate visele

doar în carul mic mai dăinuie câte o întrebare

câte învelişuri câte trepte câte braţe

 

când caut poezia

mă găsesc pe mine

spuse din suflet

şi sufletele au nevoie de amante

să facă atâta dragoste mută

încât să devină cuvinte

circuitul apei în natură

pe cer sunt nori perfecţi

ploaia cade perfect

seminţele încolţesc perfect

în pământul reavăn

un soare perfect răsare

florile cresc perfect

apa se evaporă din lacurile

perfecte

pe cer sunt iar nori perfecţi

un om imperfect

priveşte şi plânge