Să fii femeie

Ca să ajungi să fii cu adevărat femeie trebuie să suferi. Să suferi când naşti, când îţi e copilul bolnav, când nu ai cum să-i oferi tot ceea ce ţi doreşti pentru el, să suferi când pleacă de acasă pe propriul lui drum, să suferi din dragoste, să suferi pentru dragoste, să suferi pentru cei plecaţi pe ultimul drum…

Lacrimile o fac pe femeie zeiţă, o fac sfântă, o fac madonă. O să spuneţi că nu este adevărat, că zâmbetul o face frumoasă. Dar eu nu vorbesc despre frumuseţe. Ci despre feminitate, desăvârşire, împlinire, înţelepciune chiar. Înţelepciunea femeii e diferită de cea a bărbatului. Ea îşi trage seva din cu totul alte experienţe de viaţă, din alte energii şi de la alte altitudini. Înălţimea de la care priveşte lucrurile o femeie e diferită, nu e mai mare, nu e mai mică, e doar alta.

Suferinţele mai multe şi mai grele, lăsate genetic sau dăruite de Dumnezeu femeii, o fac pe aceasta mai demnă de evoluţie şi mai aptă. Prin suferinţă şi sacrificii femeia a crescut mereu, acumulând în ea experienţele predecesoarelor ei, chiar dacă acum multe dintre ele îşi reneagă feminitatea, nu mai vor să fie cele sacrificate, în orice femeie există ponteţial frumuseţea, cuminţenia, dulceaţa, puritatea, generozitatea, lumina.

Lumina se aprinde numai noaptea, aşa şi sufletul femeii, se înalţă când suferă, dar numai şi numai din iubire. E atât de frumos să fii femeie.

This entry was posted in Emotii.

3 thoughts on “Să fii femeie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *