de-ale viselor

visam chiar visul acela

pe care nu-l mai visase nimeni

niciodată

când vor veni zăpezile cele mari

era tot într-o vară moale şi tăcută

nu vă supăraţi

îmi zicea

şi visul devenea greu de taine

îngerul era plecat să facă lobby

la Dumnezeu

pentru mine

Poveste de adormit copiii

Nicio frunză, nicio ploaie

Nicăieri fiinţă vie

Doar o altă colivie

Este veşnica odaie.

 

Niciun nor, nicio furtună

Numai soarele fierbinte

Mă topeşte când mă minte

Că-i nectar nu mătrăgună.

 

Niciun gând, nicio-ntrebare

Niciun dor nu se deşteaptă

Doar priveşte şi aşteaptă

Când e sufletul mai mare.

 

Nicio stea şi nicio veste

Aceeaşi veche poveste.