ce uşor se scriu cărţile

paginile cărţilor mele sunt goale

ca nişte femei ce tocmai şi-au lepădat hainele

şi umbrele

pielea sclipeşte de atâtea posibile cuvinte

părul e strâns coc

să nu întineze albeaţa umerilor

iar pasul moale coboară în miezul gândurilor

de la un capăt la altul al sângelui

acolo se caligrafiază stelele şi toate mările pământului

acolo se spovedesc pădurile de toate păcatele munţilor

acolo coboară inima să cânte şi sufletul să danseze

îmi plac paginile goale ale cărţilor mele

în ele se scutură toamna

visele

de unde te ştiu

nimeni nu te ştie atât de bine ca mine

eu ţi-am simţiti toate ne liniştile

toate ne împăcările

toate ne iubirile

toate ne înserările în care ai plâns

ca şi cum nimeni nu le-ar înţelege

nici eu nu le-am înţeles

dar am gustat gustul lor

am mirosit mirosul lor

am atins atingerea lor

am plecat plecarea lor

iar acum te caut prin mine