ploaia de gânduri

gânduri aruncate la fiecare colţ de stradă

coşul de gunoi e plin

răscolesc prin el sărmanii

rar găsesc unul rotund şi viu

mustind a încredere oarbă

cele mai multe sunt ca o sămânţă seacă

asta e ce mai contează mai bine nu

cum să le iei acasă să-ţi hrăneşti copiii

ploaia de gânduri nu străluceşte

şi nici nu îndeplineşte dorinţe

adună-ţi toate gândurile

mai sus de inimă