viaţa premiu de consolare

ai murit atunci

aveai mâinile prea ocupate cu taina

ţi-o vei aminti

de azi nu se mai moare

se îmbracă o piele curată

se spală părul cu şamponul iertării

la ocean se face încă plajă

ia-ţi viaţa cu tine peste tot

poate într-o zi ai să o meriţi

casa de sub nor

de la etajul opt vezi lucrurile altfel

acoperişul cărămiziu

pereţii văruiţi în alb

camerele mobilate modest

cana cu apă de pe masa acoperită cu muşama

geamurile mici prin care picură lumina

ghivecele cu flori de pe verandă

balamalele porţilor scârţâie mustrător

nu pot să îmi imaginez

cum se moare acolo

greutatea sacului de gunoi este indiciul bunăstării

în el se golesc scrumierele sufletului

cojile de cartofi se amestecă cu încercări de poezie

ambalaje colorate şi strălucitoare sărbătoresc mereu ceva

chipul unui copil fericit surâde

dacă nu ar fi seringile şi sticluţele cu medicamente

copilul n-ar creşte

ar rămâne mic ca o pasăre

nu uita să duci gunoiul câtă vreme e orb

şi visează

Atelierul de cuvinte

Se întâmplă să ai şi seri minunate. Seri în care să te simţi de parcă ai aparţine cu adevărat acelui loc, acelor oameni care te-au primit o vreme în sufletul şi gândul lor. Aşa s-a întâmplat în seara asta, la “cafeneaua cu citire” cum frumos îi spune Cristina Stefan, cea care a organizat această întâlnire a noastră cu poezia şi frumosul.

M-a încântat mai întâi locaţia, un spaţiu parcă special creat pentru a îndemna la reverie, intim şi elegant în acelaşi timp, numai bun pentru a discuta lejer şi fără pretenţii despre poezie, artă şi bucuria de a citi. Despre oameni ce să mai spun… Începând cu Cristina Stefan, prietenele mele Mioara Băluţă, Carmen Ştefania Luca şi Carina Banu, apoi scriitoare minunate precum Mihaela Băbuşanu şi Mara Paraschiv, epigramistul Eugen Sfichi, fosta mea colegă de serviciu şi o poetă cu un suflet deosebit Rodica Dascălu şi alţi oameni frumoşi, ne-am simţit atât de bine împreună că ne-a fost greu să ne despărţim după cele două ore.

S-a citit poezie, Cristina Ştefan ne-a recomandat cărţi care merită citite precum Cămaşa în carouri de Doina Ruşti sau prima carte de poezii a Marianei Popescu, s-a discutat despre Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, George Bacovia dar mai ales despre mitul şi simbolul lupului la români 🙂 Să nu uit de doamna profesoară de franceză, Laura Iordache care ne-a încântat cu detalii şi explicaţii despre poezia din sufletul românului de-a lungul timpului.

Abia aştept joia viitoare la o nouă seară literară la Atelier.

atelier 28.01atelier2 28.01atelier 3 28.01