de exemplu
noapte ciocolată vânt
sau
iris noimă dincolo
şi mai şi
departe participiu mers
aş spune însă
vreme doamne când
romanţă
mai întâi ai dorit să creşti
să fii adult să faci tot ce doreşti şi ai crescut
ai făcut atât de multe lucruri
tot ce-ai visat şi ţi-au cerut şi alţii
apoi ai aşteptat să te îndrăgosteşti
şi te-ai îndrăgostit
o dată de două ori de trei ori
poate că ai şi iubit
dar a trecut ca foamea astâmpărată de o masă copioasă
ai vrut să te căsătoreşti
să ai copii şi ai avut
cât de frumos şi greu a fost să-i creşti
dar au plecat în ţări străine
ai visat să ai bani să-ţi cumperi tot ce vrei şi ai avut
ţi-ai luat casă maşină haine
poate că le mai ai sau au ieşit din modă
tot timpul ăsta însă nu ai observat
cum toate dorinţele ţi s-au împlinit
Rochii şi iar rochii
Vine primăvara. A şi venit de altfel, deşi dimineţile sunt încă reci, miroase a primăvară. În afară de curăţenie, care e întotdeauna o prioritate primăvara, a doua este înnoirea garderobei, în special cu haine uşoare pentru vremea caldă ce se apropie. Uităm de paltoane şi geci, uităm de blugi şi ghete cu blană, de pulovere de lână, pe care oricum am obosit să le purtăm, şi ne aducem aminte ce plăcut e să îmbraci o rochiţă subţire şi uşoară de primăvară sau de vară.
Apoi, apar deja tot mai multe ocazii în care ne dorim să fim frumoase, elegante şi atrăgătoare. Încep nunţile, ieşim mai des la club, la diverse petreceri şi avem nevoie de rochite de seara noi, scurte sau lungi, din dantelă, mătase sau alte materiale vaporoase, rochii care să ne pună în valoare calităţile. Important este să găsim un loc din care să le cumpărăm, în aşa fel încât să nu coste foarte mult şi mai ales să avem de unde alege.
Când vine vorba de alegerea unei rochii, întotdeauna trebuie să ne gândim la un model care ne avantajează. Contează şi moda, desigur, dar trebuie să o adapatăm la propria persoană. În funcţie de înălţime şi greutate, de culoarea pielii şi a părului, de vârstă şi de mediul în care trăim trebuie să facem alegerea care ne pune în valoare. Altfel, oricât de frumoasă ar fi o rochie, e posibil ca nouă să nu ne stea deloc bine, scoţând în evidenţă defectele în loc să ne pună în valoare calităţile.
Pentru o seară în club, undeva la mare de exemplu, o rochiţă albă care să-ţi pună bronzul în valoare este exact ceea ce trebuie. Mai ales că are un preţ de 59 lei. Rochia are prindere după gât, decupaj din plasă în zona decolteului şi închidere cu fermoar la spate.
O altă idee de rochiţă se seară, potrivtă pentru club sau orice fel de petrecere, este această rochiţă roşie, cu bretele subţiri reglabile, fermoar la spate şi broderie în zona bustului. Culoarea roşu intens se potriveşte oricărui ten şi mai blond dar şi unuia mai bronzat, este veselă şi sexy. Lungimea până a genunchi o face purtabilă la orice vărstă, nu numai pentru fetele foarte tinere.
Nu trebuie să ne lipsească din garderobă, celebra rochie neagră, simplă şi foarte elegantă. Iată o astfel de rochie de seară, lungă, cu decupaje din plasă, la preţul de doar 89 lei. Accesorizată aşa cum trebuie, cu bijuterii simple dar de efect, rezultatul va fi pe măsura aşteptărilor: eleganţă şi multă feminitate.
E simplu şi ieftin să te îmbraci elegant. Ai de ales dintre mii de modele de rochii, office, casual, de banchet, de club, de ocazie, de seară, de mireasă, fabricate din dantelă sau mătase, lungi sau scurte, etc. Nu ai cum să nu găseşti ceva potrivit, din cele peste 270 pagini de rochii şi rochiţe, de toate culorile şi pentru toate preferinţele.
E vremea să fim elegante şi frumoase. Fără cheltuială exagerată. E vremea pentru bucuria de a purta ceea ce ne place.
Seară literară 5 Haiku
În seara asta la “cafeneaua cu citire” am uitat de poezia albă sau clasică, am uitat de poemele în proză, de literatura SF, am uitat până şi de noi şi ne-am concentrat toate forţele pe “iluminarea” prin haiku. Nu ne-am mulţumit la a fi contemplativi, ci am dezbătut în stilul pur românesc, adică cu patimă, ce înseamnă haiku, care sunt regulile în scrierea lui, cum se ajunge la cele trei versuri plecând de la imagine, şi multe altele.
Întrebarea la care s-a dorit a se obţine un răspuns în această seară a fost cea pusă de Cristina Ştefan, cu privire la romanizarea haiku-ului scris de poeţii români, adaptarea acestui stil literar la spiritul şi tradiţia noastră milenară, sau încercarea de a ne substitui poetului nipon şi scrierea de haiku cu respectarea în proporţie de 100% a regulilor originale, reguli de multe ori nepotrivite nouă. Cu alte cuvinte, acceptăm metafora în haiku sau nu, una din reguli fiind lipsa acesteia.
Cel mai concludent “exemplu de adaptare la lirica românească de elită a unui haiku “iluminat” clasic japonez”, este haiku scris de Nichita Stănescu, spune Cristina Ştefan:
întunecând întunericul
iată
porţile luminii
Şi pentru că vorbim de elită, pot spune că în această seară am avut bucuria de cunoaşte şi asculta artileria grea a haiku-ului băcăuan, Ana Urma, Mara Paraschiv, Oana Gheorghe, Brosu Constantin, Mihaela Băbuşanu, toţi premiaţi la concursurile de haiku, cu multe cărţi publicate şi mai ales cu mulţi ani de studiu şi exerciţiu în stilul poetic nipon.
Pentru început, Brosu Constantin ne-a prezentat un scurt istoric al hiaku-ului în România, citind câteva pasaje dintr-un material prezentat de Vasile Moldovan la cea de-a patra Conferinţă internaţională de haiku în 2007 din Japonia. A fost interesant să aflăm că primele consemnări istorice şi primele semne de interes pentru haiku au avut loc în anul 1878, când domnitorul României Carol I a primit de la un prinţ japonez două documente cu haiku. Mai aproape de noi, înainte de 1989 au scris haiku Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. Primele carţi de haiku în limba română apar în afara graniţelor (prima în anul 1963 la Viena), în ţară, acest stil minimalist, nefiind tocmai bine tolerat. După 1990, încep să apară reviste, cenacluri de haiku (primul cenaclu fiind la Constanta, creat de Ion Codrescu, imediat apărând şi cel de la Bucureşti).
Ana Urma, haijinul de forţă al Lirei 21, cum a numit-o Cristina Ştefan, ne-a explicat regulile de bază ale haiku, plecând de la cele 17 silabe din care este compus, în structura 5-7-5, apoi la cuvântul care trebuie să simbolizeze, dar nu să numească, un anotimp, la regula celor două planuri diferite dar şi a celor trei întrebări la care întotdeauna răspunde un haiku: cine, unde, ce. Ar mai fi lipsa verbului, sau folosirea lui doar la timpul prezent sau la gerunziu, lipsa metaforei înlocuită eventual de o alegorie, etc. D-na Ana Urma ne-a citit apoi din una din cărţile sale de haiku (are trei volume single şi multe participări la antologii literare), câte un exemplu de haiku premiat pentru fiecare din cele patru anotimpuri.
Iată-l pe cel pentru primăvară:
Candelă în geam
Bonsaiul înmugurit
Leagănă luna
Mara Paraschiv, membră USR, o scriitoare care a încercat şi a performat în aproape toate genurile literare, ne-a spus că a încercat de toate pentru că la fel ca atunci când te afli în faţa unei mese îmbelşugate, vrei să guşti toate felurile de mâncare pentru a afla care are gustul cel mai bun. În ce priveşte haiku, Mara Paraschiv ne-a citit din cartea Respiraţia trupului, Editura Opera Magna, Iași, 2009, carte care a primit locul I la Concursului naţional de literatură „VISUL”. “Haiku-ul porneşte de fapt de la tanka. Tanka foloseau gheişele la întâlnirea cu samuraii.”
Ne-au citit şi ne-au explicat cum ajung la starea necesară scrierii unui text gen haiku Oana Gheorghe, Brosu Constantin, Mihaela Băbuşanu.
Haiku de Brosu Constantin, explicat de acesta ca fiind creat în urma emoţiei stârnite de amintirea imaginii ruinelor Imperiului Austriac:
Rădăcini de fag
Străpungând cazemata
Jurnalul de front
Şi Mihaela Băbuşanu, scrie tot la emoţie, la starea creată de imagine.
Strada Speranţei
Prin crăpătura casei
Lăstar viguros
Două exemple de haiku elegante şi senine, lecturate în această seară de Oana Gheorghe din volumul Fluture, încotro? premiat la Concursul de debut în volum al Grupului RO KU, sunt:
mărţişor în piept
în sfârşit un donator
compatibil
pomii în floare
în curtea spitalului
un cireş uscat
Mioara Băluţă, şi ea scriitoare (şi) de haiku, ne-a spus că haiku este o poezie a contemplaţiei. “Haiku transformă imaginea în sentimente. Este jumătate ce vezi, jumătate ceea ce simţi. E o stare a contemplării. Românii nu contemplă, ei se roagă, folosesc atât de multe cuvinte să spună Doamne ajută.”
Haiku scris de Mioara Băluţă.
Copilărie
Iarba e mereu crudă
Sub măceşii copţi
Nu puteam încheia fără câteva epigrame recitate cu umor de epigramistul grupului Eugen Sfichi 🙂
Poza de grup nu a fost una oarecare ci s-a încadrat tot într-un haiku:
poza de final –
locul gol rezervat
amintirilor
Cred că mă apuc de scris haiku 🙂
