Din nou la Atelier

Iată că s-a întâmplat şi a treia seară la Atelier. Şi încă una specială cu oameni frumoşi şi talentaţi. De data aceasta varietatea a fost la ordinea zilei. Deşi nu mulţi la număr (întâlnirile la Atelier sunt mereu intime şi extrem de plăcute), participanţii s-au remarcat, în afară de talent, prin unicitatea lor. Am avut printre noi, poeţi, scriitori, profesori, pictori, actori, ziarişti, epigramişti, cu vârste de la 20 la mai multe zeci de ani, totul funcţionând într-o comuniune perfectă.

Pentru început, Cristina Ştefan ne-a prezentat o foarte tânără poetă, Alexandra Ghinga. Alexandra a venit însoţită de mai mulţi prieteni, care o cunosc de câţiva ani şi o susţin în viaţă şi în demersul ei literar, precum ziarista Mădălina Rotaru şi două dintre profesoarele ei din liceu. Alexandra scrie o poezie frumoasă, melodioasă, plină de metafore dar şi de forţă în acelaşi timp, o poezie prin care ea simte nevoia să se exprime, să se arate lumii.

PRIMA NASTERE

Plansul de copil

A rupt scutecele mamei

Lasand viata sa se reverse-n afara.

Scancetul de soapte

A trecut prin pantecele timpului.

 

Timpule, dezrobeste-mi si mie

Pleoapa unei lumi noi

Ca sa fugim spre tabara din vis,

Ca sa scapam de frica mortii!

 

După impresia puternică creată de Alexandra s-au prezentat pe scurt două poete tinere care au fost invitate să citească la Atelier peste două săptămâni: Ştefania Micu şi Ramona Roman (Etna).

Apoi am avut cu toţii bucuria să o ascultăm pe Carmen Voisei, o artistă care îmbină două arte de rezistenţă a sufletului, poezia şi pictura. Surpriza a constat în faptul că am fost părtaşi la o ante/mini lansare a cărţii ei de poveşti pentru copii, Măriuca în ţara tuturor posibilităţilor. Povestea cărţii este una impresionantă, cu atât mai mult o voi căuta la Librăria Alexandria pentru a o cumpăra şi a o citi. După lectura unei mici părţi din carte, Carmen ne-a recitat şi o poezie sensibilă numită Prieteni, la revedere!

Şi cum serile la Atelier trebuie să aibă o continuitate, având în vedere că la ultima întâlnire am vorbit despre lup şi tot ce reprezintă el de a daci încoace, Cristina Ştefan ne-a citit o poezie fascinantă scrisă de un poet de mare clasă, Eugen Dorcescu. Poezia se numeşte Avatar şi a fost interpretată apoi de actriţa Eliza Noemi Judeu, care a transformat poezia într-o incantaţie impresionantă.

AVATAR
Dormeam. Se prelingea din trupul meu
Fluidul somn, împrospătând pământul
Ca o difuză negură. Şi eu
Spre trupul meu veneam, recunoscându-l.

Înaintam în negură. Eram
Fiinţa care-mi seamănă. Şi care
Se recunoaşte-n sine. Cum un ram
Îşi recunoaşte umbra plutitoare.

Şi-am tresărit simţindu-mă. În trup
Eram cu mine însumi împreună…
(Când m-am trezit, alăturea un lup
Se oglindea în râul alb şi-n lună).

În închiere ne-am amuzat ascultând epigramele lui Eugen Sfichi şi fabulele lui Telu Leonte, apoi am făcut fotografia de grup. Nu ne-a rămas decât să aşteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire la care vor citi două poete dragi mie. Dar nu vă spun înca cine sunt… O să citiţi săptămâna viitoare, aici, pe dordefemeie 🙂

alexanda
atelier
atelier 1
 grup

să mai merităm o dată

meriţi o privire perfectă spune o reclamă

dar tu ştii că nu e aşa

ai citit prea mult şi

ai privit senin la fiecare eclipsă

meriţi o dantură perfectă îţi spune dentistul

dar tu ştii că nu e aşa

ai spart prea multe seminţe şi

ai scos dopul la sticla de bere cu dinţii

meriţi o inimă de taur îţi spune medicul de familie

dar tu ştii că nu este aşa

ai iubit de prea multe ori fără milă

meriţi o viaţă perfectă îţi spune cineva

dar tu ştii că nu e aşa

ai trăit deja una