O nouă Seară Literară la Atelier

Am ajuns acasă după încă o Seară literară la Atelier. Ca de fiecare dată simt că am câştigat enorm, că am primit un cadou de erudiţie şi înţelepciune şi mă tem a nu fi la înalţimea a ceea ce s-a petrecut acolo. Dificultatea misiunii pe care mi-am asumat-o, aceea de “grefier” al acestor seri minunate, mă copleşeşte, pentru că nu ştiu dacă este posibil să redau toată amplitudinea celor spuse acolo.

Nu vreau şi nu pot să povestesc în seara asta cronologic şi sistematic 🙂 cele petrecute. Pot doar să spun este că am fost vrăjiţi de eleganţa şi profunzimea poeziei Mioarei Băluţă. Fiecare a ales o altă poezie din cele citite ca fiind cea mai frumoasă, încă o dovadă a faptului că poezia nu este frumoasă sau urâtă, nu e bună sau rea, ci este aşa cum o percepe cititorul prin prisma propriei fiinţe, înţelegerea unei poezii nefiind niciodată întreagă, completă şi nici similară cu a altuia.

Muzicalitatea unei poezii încântă de la prima citire sau audiţie. Ulterior, recitind şi analizând descoperi profunzimea mesajului, frumuseţea metaforelor, găseşti sens şi idee chiar şi fără rimă şi ritm sau poate cu atât mai mult acolo unde acestea lipsesc.

Câteva fragmente din două dintre poeziile Mioarei Băluţă, dezbătute intens în seara asta:

twillight II

tu mă visezi dar eu…

eu nu exist

o mută avalanşă mă cuprinde

un pic mai am

şi-n aerul cubist

pământ de stele pe nisip voi vinde

şi dacă mă auzi

nu eu vorbesc

e doar ecoul ţărmurilor tale

care-n pustiul lor ademenesc

fantasma mea

cu părul lung şi moale

 

singuri în dragoste

vom privi cu ochii păpădiilor

câmpul

caii vor veni să se adape din venele noastre

păsările îşi vor reconstrui cuibul

învârtim speriaţi câteva oase

plângem ca orbii care dau de apă

printre firele de iarbă

iluzionistul îşi face numărul

ca o ironie poate

în hainele largi ale pământului

ne vom povesti unul altuia

 

viaţa noastră de omizi

visele noastre de fluturi

Convorvirile domnului profesor Petre Isachi cu Jorge Luis Borges s-au prelungit în mica noastră serată literară, numai că acum s-au purtat în special între Petre Isachi și Viorel Savin şi au fost reale, dar la fel de savuroase şi pline de sensuri ca cele din cartea domnului profesor Isachi. “Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges”, o carte uşor de citit, dar nu tocmai uşor de înţeles, mai ales pentru cine nu cunoaşte opera borgesiană, aşa cum o cunoaşte, în totalitate, autorul cărţii.

“Datoria mea de autor aparent omniscient şi omniprezent a fost să obţin prin limbaj ca interlocutorii şi actorii (Jorge Luis Borges => Jorge şi Petre Isachi =>Pedro) acestei intruziuni în labirintul Operei borgesiene să fie îndeajuns de diferiţi (nu total, diferiţi!) pentru a fi doi (sau mai mulţi) şi, dificultate aproape insurmontabilă, îndeajuns de asemănători, pentru a fi unul.”

Nu am cum să reproduc comentariile pe tema cărţii lui Petre Isachi, nici nu îmi propun asta, cartea trebuie citită, recitită, rumegată aş zice, pentru că vom avea parte de o lecţie enormă de filozofie, dar şi de literatură, mitologie, teologie, arte, lingvistică, fizică, istorie, semiotică, geometrie, numerologie, fiind purtaţi cu savoare de la Platon, Schopenhauer, Nietzsche, Eco, Heidegger, Derrida, Heraclit, Aristotel, Goethe sau Dostoievski, până la Eminescu, Blaga, Noica, Brâncusi, Genaru, Ştefan Munteanu, Nichita, Bacovia, Calinescu, Iorga, etc.

O altă carte pe care o am acum în faţă, şi despre care s-a vorbit în seara asta, “Lumea se petrece”, autor preşedinteţe filialei Bacău a USR Calistrat Costin. O carte încântătoare, scrisă cu umor, ironie, reflexivitate, aşa cum ne-a prezentat-o doamna Cristina Ştefan.

“Într-un fel singular în literatura română contemporană, prin coarda critico-ironico-umoristică a lirei sale, alminteri sentimentale în fondul ei”, “tumultuosul tâlcuitor e fascinat de paradoxul condiţiei umane pe care o trăieşte întru exaltare şi disperare /-/ Calistrat Costin, un poet care n-a scris un singur rând plictisitor în viaţa lui” (Ion Roşioru)

Câteva Miniaturi, Resturi, Reversuri

Vis, poate coşmar,

gândeam cum e să mori –

n-am gândit destul …

 

Marile vorbe

din istorie părea

c-au fost rostite,

când mi-a venit şi mie

rândul să închid gura!

 

Dumnezeule,

m-am învăţat cu mine,

te simt nicăieri.

La fel cum nimeni nu-ţi poate povesti poezia, trebuie să o citeşti chiar tu, la fel nici eu nu pot să vă povestesc Atelierul din fiecare joi. Pot doar să vă strârnesc interesul şi curiozitatea în a cunoaşte, împreună cu noi, scriitorii băcăoani. Sper că am reuşit.

Participanţii, toţi unul şi unul, profesorii Petre Isachi și Viorel Savin, Mădălina Rotaru, Sorin Coadă, Mara Paraschiv, Alexandra Ginga, Brosu Constantin, Oana Gheorge, Ramona Roman, pot fi descoperiţi şi în fotografii 🙂

atelier 4

atelier 5

atelier 6

atelier 7