Să ne cunoaştem scriitorii

E joi şi avem din nou seară literară, avem din nou poezie.

Am început în forţă, având, ca de fiecare dată, agenda plină. Din poezia online, mai vie şi mai dinamică decât cea scrisă, în special din poezia practicată de 7 ani în Lira21, doamna Ştefan Cristina a selectat şi ne-a prezentat cinci autori cu stiluri total diferite:

Adriana Butoi, filolog, din Călăraşi, admin în Lira21, o poetă cu un stil foarte personal, care a lansat recent un volum de succes “Prescurtarea literei mari”;

George Gîtlan, scrie o poezie directa puţin anecdotica care se referă la mitul feminin;

Violeta Deminescu, cu un stil metaforic, muzical. Este si cântăreaţă, îşi compune singură melodiile de muzică populară;

O poetă din Chişinău, Natalia Roman, care scrie şi proză şi care în cei 7 ani de Lira şi-a definit stilul liric;

Un foarte talentat poet băcăuan care nu doreşte să i se divulge identitatea şi scrie sub numele de Radu Luca Dupeş;

Any Tudoran, scrie pamflet, satiră, un bun observator social , o poetă care nu iartă nimic.

atelier 15

Cristina Ştefan a menţionat “că am indus ca mentalitate în Lira, să-şi găseasca fiecare un stil personal autentic, să nu fie influenţaţi unii de alţii, de mode sau de trenduri, să scrie aşa cum le dictează eul liric, lirismul lor personal”.

Poeziile citite au dat la iveală acele stiluri diferite de care ne-a vorbit de la început Cristina Ştefan. Domnul profesor Isachi a spus că “online-ul permite o anumită libertate, cenzura se coteşte” dar că “omul este stilul însuşi”. “Un scriitor original, nu este acela care nu imită, (inspiraţiile nu sunt noi, totul s-a mai spus, totul se ştie, originalitatea este o utopie a romanticilor), ci acela care nu poate fi imitat”. “Poezia este arta de a simţi”, iar cei cinci poeţi, aleşi după criterii stilistice, “sunt tot atâtea încercări de a ieşi de stereotipie, din presiunea predecesorilor, care sunt tiranici, care te desfiinţează în timp”.

atelier 17

Poetul Theodor George Calcan, a spus că “un poet este un administrator de emoţii. Stilul îl creezi în timp. Internetul îţi dă posibilitatea să te descarci emoţional în toate felurile, sub adăpostul anonimatului”. Poetul a apreciat în mod deosebit munca Cristinei Ştefan care face un mare efort “încercând să adune, să dea o direcţie, să creeze o scară valorică”. O treabă grea, laborioasă, sinucigaşă (Petre Isachi).

atelier 16

Întrebarea serii a fost “încotro literatura online”.  Impunerea noului stil în poezie, faptul că cei care practică lirismul, metafora, sunt trecuţi la arhivă, însă cei care înjură şi folosesc un limbaj pornografic sunt cei premiaţi, ne face să ne întrebăm dacă drumul pe care se merge este cel bun. Mioara Băluţă a spus că “pentru zilele noastre aceasta e o metodă de promovare. Autorul trebuie să aibă însă discernământ pe internet, să se întrebe dacă cel care te apreciază, este o voce avizată sau nu. Ai nevoie de o părere avizată. Internetul este o sabie cu două tăişuri”.

atelier 19

Despre poeziile citite de mine, d-na Ştefan, în marea ei bunăvoinţă şi cu dorinţa puternică de a încuraja exprimarea poetică a scriitorilor băcăuani, a spus că scriu “o poezie cotidiană, foarte bine legată, fără preţiozităţi, fără metafore, fără expresii căutate”. “Atena scrie aşa cum trăieşte”. Cristina Ştefan a văzut în mine varianta feminină a domnului Calistrat Costin 🙂 , pentru că “din când în când vine şi cu rezultatul exerciţiului liric”.

Petre Isachi a spus că “nu este o poezie nouă, ea transfigurează derizoriul, banalul, este o poezie a banalului din noi”. “Noutatea nu este conferită de problematică, poezia reflectă starea de spirit a prezentului, dar în acelaşi timp trebuie să fie şi a eternului, iar Atena face câteva referiri foarte reuşite între clipă şi eternitate”. “Pare o poezie comodă dar nu e uşor de comentat”.

Carina Văduvoiu a remarca că e greu “a găsi profunzimea în lucrurile obişnuite”.

atelier 18

Poezia comentată de majortatea celor prezenţi:

nu am trăit mereu în bună pace cu lumea

am trecut fără să dau bună ziua
am traversat prin locuri nepermise
am dat cu aspiratorul în zi de sărbătoare
am mâncat după 6 seara
dar voi muri corect
atunci când trebuie

Cartea “10 zile din Martie” a doamnei Cristina Ştefan a fost cea care a încheiat şi încântat cu adevărat seara. Scrisă în doar 10 zile, este o carte pe care oriunde ai deschide-o eşti vrăjit, uimit şi absorbit. Chiar dacă nu eşti îndrăgostit, aşa cum nu era nici autoarea când a scris-o, devii. Devii îndrăgostit de poezia din fiecare vers al doamnei Ştefan.

din când în când scot câte un periscop
din somnul meu alb
niciodată acelaşi periscop
unul este pentru politică
altul pentru socializare
unul pentru anotimpuri
şi cel mai complicat este cel pentru cuvinte
le înalţ pe rând
la suprafaţa visului
şi văd lumea
cum s-ar spune
mă benoclez la realitate
la marea asta mişcătoare
tot nu-mi găsesc perechea somnului alb
cine ştie? poate doarme…

atelier 20

Domnul profesor Isachi a observat că “adevărata valoare a volumului stă în acea relaţie intimă cu eternitatea”. Iubirea nu este la autoare, “nici dorinţa, nici fatalitatea, poate mai mult întâmplarea care nu exclude fericirea, nu exclude implicarea, în aceasta formulă a cifrei 10”. Începând cu ziua a 9-a intensitatea iubirii scade, este insinuată moartea. “Este excepţională relaţia eros tanatos, exprimată de autoare deosebit de firesc”. În toate poeziile rezidă originalitatea scriitoarei. Remarcabila “relaţia neostentativă cu mitologia iubirii, transfigurată în toată literatura de acest tip a lumii”. Adiacent autoarea transfigurează şi metafizica omului contemporan. “Cuceritor este şi  limbajul poetic, ingenios implicat este motivul zăpezii, simbolul candorii, purificării, a stării feciorelnice”. “M-am visat un portret pe zăpadă”.

refuz câteva verbe
sunând străin şi fals
a se preta de pildă
eu mă pretez
tu te pretezi
el(ea) se pretează
nimic mai enervant
decât acest sens
de înjosire
l-aş înălţa
tu te pretezi la o iubire?
la milă?
poate la iertare…
tu te pretezi la un sărut?
pretatul ăsta apretat nu doare?
azi a trecut un bărbat
foarte aproape de viaţa mea
o făptură de vis
ca o linişte înaltă
a trecut şi mai trece
îl întreb neştiut
cum s-a pretat să plece?

Toţi cei de faţă au remarcat frumuseţea metaforelor din fiecare poezie a Cristinei Ştefan, alegând şi citind ceea ce le-a plăcut mai mult.

10 zile din Martie au fost anul trecut, 10 zile din Martie sunt pe cale să treacă acum. Dar trec cu folos pentru noi, cei care citim astfel de poezie.

Ne auzim joia viitoare 🙂

atelier 21