Rubaiatele la Atelier

Am stat oarecum în cerc, ne-am trecut cartea din mână în mână, am citit poezii și am spus fiecare ce am simțit. Sună poate a spiritism dar nu a fost. Deși, îmi pot imagina cum spiritul lui Omar Khayyam, poetul – matematician, filozof şi astronom iranian de acum 1000 de ani, a stat acolo, la masă cu noi și a zâmbit la fiecare încercare a noastră de a-l interpreta. Omar Khayyam este un personaj misterios pe care profesorul Gheorghe Iorga (membru USR Bacău) a încercat să îl dezlege în cartea sa “Rubaiate”, de Omar Khayyam, traducere din limba persană, studiu introductiv, note şi comentarii. Această carte a fost considerată de criticul Vasile Spiridon şi de profesorul universitar Constantin Dram, drept “Cartea anului”.

“Citind cele 805 rubaiate traduse direct din limba persană, fără furcile caudine ale rimelor căutate, ale ritmului şi sensurilor asemănătoare din limba în care se traduce, lectorul are o dublă revelaţie: actualitatea unei poezii care, deşi scrisă acum 1000 de ani, pare aplicabilă la lirismul prezent, o poezie modernă şi vie, dar şi tangenţa culturii orientale care a născut aceste fermecătoare catrene, atingere de spirit, de tradiţie, de farmecul înţelepciunii milenare a omenirii, care, iată, transmite mesaje dincolo de timp şi culturi diferite”. Am citat din prezentarea făcută de Cristina Ştefan, cărţii lui Gheorghe Iorga.

“În al cauzelor deșert cine-i lăsat să alerge
Nesocotește, vai, că rânduite-au fost toate fără el.
Azi, pretexte ni se tot născocesc, pretexte, vai,
Mâine, vântura-se-vor toate cum ieri s-a fost scris!”

atelier 22

Periplul cărţii a început de la prozatorul Sorin Coadă care a citit două poezii ale lui Omar Khayyam şi ne-a explicat contextul istoric al perioadei în care a trăit poetul. A urmat Mădălina Rotaru care a considerat că Omar Khayyam “este un existenţialist, dar că el nu este o excepţie, aşa suntem de când lumea şi pământul. Acea confiscare a lui Omar de către occident, despre care vorbeşte Gheorghe Iorga, acolo este ceva mai mult de atât, diferenţa culturală nu s-a schimbat, acum câteva luni un poet iranian a fost ucis pentru o asemenea poezie. Omar a fost confiscat pentru a fi apărat politic, în sensul în care religiosul a avut dintotdeauna treabă cu politicul.”

atelier 23

Telu Leonte a spus că “în viaţă nu-i nimic întâmplător, Omar a fost numai mâna care a scris, tot ce a scris i s-a fost dictat de sus, pentru că rubaiatele sunt valabile şi după 1000 de ani şi încă alţi 1000 de ani de acum înainte”.

atelier 24

Au citit apoi cu emoţie şi bucurie Diana Mariana, Mihaela Băbuşanu, Carina Elena Vădăvoiu şi Oana Gheorghe care crede că “vinul este o metaforă a esenţei umane. Sunt realităţi general valabile în timpuri în care eram mai aplecaţi spre adâncuri, ca atunci, sau în care suntem preocupaţi de obligaţiile contemporane, ca în zilele noastre. Omar reface legătura dintre noi şi noi”.

atelier 25

Mioara Băluţă spune că “citind rubaiatele ai impresia că poetul le scria doar când consuma licioarea magică, dar eu cred că îl inspira şi atât. E o revoltă. Eu îl văd pe ca un dizident”

atelier 26

Ramona Roman crede însă că Omar Khayyam “era un dependent de alcool, într-o permanentă contradicţie cu Dumnezeu, îl urăşte şi îl iubeşte în acelaşi timp. Se spune că ateii sunt şi devin la un moment dat cei mai buni credincioşi. Sfântul apostul Pavel spune “Toate ne sunt îngăduite dar nu toate ne sunt de folos”. Acest lucru îl găsim, în mod uluitor, în rubaiate lui Omar Khayyam, spus în diferite feluri”

“În literatură, prin traduceri succesive, prin traduceri la traduceri, drumul unei opere o poate face de nerecunoscut. De aceea traducerea directă din limba persană a Rubaiatelor, de către prof. Gheorghe Iorga este un act cultural autentic și științific, după 1000 de ani de când au fost scrise” este concluzia serii în cuvintele Cristinei Ştefan.

Cu siguranţă, lui Omar Khayyam i-ar fi făcut plăcere să stea la masă, acolo, la Atelier, că ciocnească cu noi o cupă cu vin şi să asculte părerile “mesenilor” exprimate cu lejeritate, fără reţineri, în cuvinte pline de sens şi profunzime.

 

îţi aminteşti ziua aceea

îţi aminteşti ziua aceea

era azi

ne plimbam

un soare tomnatic încălzea clipa

rotundă

ne învârteam pe marginile ei

într-un cerc fără sfârşit

niciun ieri nu ne striga pe nume

niciun mâine nu ne aştepta să venim

e iarăşi azi

timpul să-mi scriu poezia