ploaia asta neagră

ploaia asta neagră

parcă s-a smuls din creştet de om

nu ai nicio îndoială că e noapte

satură pământul ca o beţie

pune cătuşe sărbătorilor

ce dacă s-a mai scurs o duminică

vom tăia panglica umbrelor

într-o noapte ca asta

poezia de vară nu mai are răbdare

poezia de vară nu mai are răbdare

îmbracă haine de ploaie caldă

dă năvală pe fereastră cu ţipăt de

pescăruşi nu le mai ajunge marea

urcă pe apele dulci ale siretului molcom

aşteaptă albinele să-i culeagă mierea

versurilor scutură braţele îndrăgostite

ale pomilor învaţă să le scrie celor ce vor

învăţa să o citească