Poezie de altădată

N-am chef să privesc cerul

altădată indecent de albastru

dar aș putea să îi iert infinitul mărunt

cu nori zoioși și lăbărțați

ca o chiuvetă plină cu vase

ce își așteaptă primenirea.

N-am chef să-mi îndrăgostesc ca altădată

nerușinata aia de inimă

dar aș putea să o iert că și-a strâns catrafusele

și a plecat cu altul.

Am chef însă de-o noapte

plescăind a întuneric fals

însă mai bine tac

să nu asmut a moarte timpul

în aventura-i de acum.