Schimbarea (nu doar la față)

N-am avut ce face și profitând de ceva timp liber, mi-am recitit postările din anii de început ai blogului meu, 2012-2013. N-am mai făcut asta de ceva timp, de vreo doi ani mai precis, și vă rog să mă credeți că nu m-am recunoscut aproape deloc în poeziile și textele în proză scrise pe vremea aceea. Se poate schimba cineva atât de mult în doar câțiva ani? E foarte ușor de observat diferența uriașă între “naivitatea frumoasă” aș zice eu, de atunci, și sobrietatea rece și distantă de acum. Nu există text scris în anii aceia care să nu respire iubire, dor, speranță, vis și bucurie, bucuria de a scrie, de a împărtăși, de a fi eu, acea eu, fără rușine sau complexe. Comentez acum acele postări ca și cum ar fi scrise de altcineva pentru că nimic din cea de acum nu s-ar mai lăsa pusă pe hârtie (ecran) ca atunci. Și chiar dacă s-ar lăsa ex(pusă), nu ar mai fi la fel.

schimbare-si-evolutie

Odată cu schimarea, nici cititorii nu au mai dat năvală ca atunci. Cu toate naivitățile, cu poeziile evident de începătoare, cu ruperile de ritm și chiar cu micile greșeli de exprimare, faptul că se simțea trăirea de dincolo de ele atrăgea și chiar plăcea multor persoane. Se pare că oricât de sofisticați am încerca să părem, suntem totuși sentimentali și astfel de texte trezesc în noi armonii uitate, tresăriri sau vibrații plăcute ca niște melodii vechi pe care o vreme nu le-am apreciat suficient dar acum au căpătat conținut și culoare.

A scrie despre tine necesită curaj sau inconștiență. A scrie despre ce simți, așa cum simți, poate fi catalogat drept prostie sau candoare. Îmi e dor, un dor relativ, de curajul și determinarea de atunci, de bucuria de a scrie și de a comunica, de comunitatea frumoasă din care făceam parte și de care m-am desprins treptat. Mi-a făcut o enormă plăcere să recitesc comentariile la postările de atunci, vesele și binevoitoare, mici conversații care se legau spontan și lăsau în urmă un zâmbet și o seară mai plăcută.

Am ales un textuleț din ianuarie 2013. Așa, de exemplificare. Sau puteți alege voi pe oricare altul din anii aceia. Aș fi curioasă ce părere aveți, scrisul poate să fie unul din factorii care accelerează schimbarea? Și ca să fiu în ton cu vremurile alea mi-am accesorizat textul cu o fotografie.

2 Replies to “Schimbarea (nu doar la față)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *