Despre ură și alte alea

Să nu urăști pe nimeni… ce viață este aia? Să nu te încrâncenezi de câte ori îți aduci aminte de respectivul, să nu compui și să repeți în minte monologuri pe care tu le-ai vrea dialoguri, în care să-i spui tot ce ai pe suflet și care să se termine cu cea mai românească zicere de bine “fuck you!!!”. Ce viață e aia în care nu ai pe cine să condamni pentru toate nerealizările tale, trebuie să te fi tras cineva înapoi, nu? Că doar nu te-ai băgat singur în laț, cineva te-a ademenit sau te-a îmbrâncit, de ai căzut și ți-ai zderilt nasul. Chiar și atunci când îi mulțumești, pentru că ai înțeles (în sfârșit) că datorită lui ai crescut încercând să-i demonstrezi că ești mai bun decât “crezi tu că crede el că ești”, că a greșit când te-a făcut prost sau incapabil, când te-a jignit sau te-a desconsiderat. Și atunci e bine că el, cel pe care îl urăști, există.

1859451a_img

Chiar dacă mai urăști tu câte ceva, de exemplu: să ți se rupă o unghie, să fii adăugat zilnic în minimum 10 grupuri totalmente neinteresante pe FB sau emisiunile de divertisment gen Insula xxx, nu e tot aia cu a urî responsabil și perseverent pe cineva anume. E doar așa, un antrenament ușor, o încălzire, maratonul abia urmează.

Nu înțeleg de ce e atât de condamnabilă ura asta (dacă o condamni o urăști deci cazi în acealași păcat 🙂 ). Până la urmă e un sentiment, la fel ca iubirea, doar cu semn schimbat. Nu a creat-o nimeni, face parte din noi și gestionată cât de cât corect poate ajuta la pasul înainte după binecunoscutul șut în fund. E plictisitor și puțintel inuman să nu urăști chiar pe nimeni. Să nu iubești mai e cum mai e, dar să nu urăști, măcar un pic, acolo, e nașpa 🙂 Numai să nu te urăști pe tine însuți.

6 Replies to “Despre ură și alte alea”

Leave a Reply to Rent a car Bucuresti Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *