toate frunzele alea

toate frunzele alea

ridicol de multe

ridicol de triste

mi-am așternut palmele

copacul care-mi sprijinea fruntea

cum e să fi obosit iarba

sub muntele său cade toamna

să iubească cel fără de ură

nu-mi mai înțeleg cuvintele

ridicol de multe

ridicol de triste