Month: November 2016

Cu o simplă căutare pe google găsești imediat tot felul de rețete de măști de față din produse naturale. Totul este să știi să alegi și mai ales să ajustezi cele citite cu nevoile tale personale. Dacă îți cunoști bine tenul, știi ce probleme ai și ce ai dori să îmbunătățești la el, nu este foarte greu să găsesști masca ideală. Sau să o compui chiar tu citind despre beneficiile diferitelor produse.

Referitor la măștile de pe net, atenție totuși la unele aspecte:

E vorba de cantități. O să găsiți într-un mare număr de rețete cantități foarte mari de ingrediente. De exemplu, la masca de albuș se recomandă în unele rețete să puneți două albușuri. Este total greșit. Cu două albușuri vă ungeți până la brâu și tot mai rămâne. La fel la măștile cu fructe. De exemplu la cele cu avocado. O să vedeți că în majoritatea se recomandă un avocado întreg sau în cele mai cu bun simț o jumătate. Și această jumătate este prea mult. Un sfert e maximul pe care ar trebuie să-l folosiți, asta dacă vreți să aplicați masca și pe gât și decolteu. La fel la uleiurile încorporate în măști. Am găsit rețete cu două linguri de ulei, de oricare ar fi el. Închipuiți-vă o astfel de mască… Ca mențiune generală, măștile de față trebuie să nu depășească ca și cantitate totală de ingrediente cca. 2 linguri. Cu cît este mai subțire masca cu atîât mai puțină trebuie să fie, pentru că o astfel de mască nu va ”sta” pe față. va curge, și nu poți pune prea multă oricât ai vrea. Una mai consistentă poate fi aplicată în strat mai gros, cât de cât, și va putea fi un pic mai multă.

Acum că am lămurit problema cantităților, să vă spun ce ritual de frumusețe am făcut eu astăzi. Mențiune: eu am tenul mixt cu ceva probleme, pete, puncte negre, etc. și destul de sensibil.

1. Peeling cu bicarbonat. O linguriță de bicarbonat de sodiu, amestecată cu câteva picături de apă în așa fel încât să rezulte o pastă. Se masează delicat fața și gâtul (eventual și decolteul) cu pasta de bicarbonat și se lasă să se usuce 5-10 minute. Când începe să strângă se spală cu apă călduță. În timp ce stăm cu masca pe față o preparăm pe a doua.
2. A doua mască trebuie să fie aplicată imediat după ce am spălat-o pe prima și trebuie să fie una emolientă, hrănitoare. Am folosit mai puțin de un sfert de avocado foarte bine copt, o bucățică mică de banană și o jumătate de linguriță de miere de albine. Am pasat totul cu blenderul vertical. Am întins compoziția pe față și gât și am lăsat-o până s-a uscat complet, cca. trei sferturi de oră. Am spălat-o cu apă călduță și la urmă cu apă rece ca să închid porii.
3. La final am masat ușor pielea încă umedă cu un ulei noncomedonic. Eu am folosit astăzi ulei de orez. Atenție la cum se face masajul. Numai mișcări ascendente, ușoare, fără a brusca sau irita pielea.

Vă garantez că rezultatele sunt vizibile. Pielea rămâne fină ca mătasea de la gomajul cu bicarbonat, bine hidratată și cu un tonus excelent de la mască de avocado și de la masaj. Apoi mai e și partea psihică. Faptul că ai făcut, în sfârșit, ceva pentru tine, că te-ai răsfățat puțin, te face mai fericită, mai relaxată, deci mai frumoasă.

De curând, am dat pe facebookul nostru cel de toate zilele, peste un articol în care erau puși la zid și împușcați de un ditamai plutonul de execuție, sărmanii pufuleți. De regulă nu scriu astfel de articole, dar de când am citit grozăvia nu-mi iese din cap și musai trebuie să replic.

Pentru început, din cât îmi aduc aminte (că am pierdut urma articolului cu pricina), se vorbea despre cantitățile uriașe de sare și zahăr care se pun în pufuleți. Cred că vorbim despre lucruri diferite, altfel nu-mi explic. Sau mi-am pierdut eu simțul gustului, dar nu mai departe de ieri am înghițit o pungă de pufuleți și pot să bag mâna în foc că nu erau nici sărați, nici dulci, de amândouă laolaltă… doamne ferește. Apoi se vorbea acolo cu mult aplomb despre arome, coloranți și alte alea. Nu zic nu, sunt și astfel de sortimente, dar majoritatea plozilor, inclusiv al meu, îi preferă pe aceia simpli care nu au nevoie de astfel de substanțe. Apoi venea bomba, cică în procesul de fabricație, prin expandare, se produc anumite substanțe, pe care probabil nici autoarea articolului (că părea a fi o mamă disperată de pufuleți) nu le cunoștea locul în univers. Eu nici atât.

Fără să vreau, mi-am adus aminte că în copilărie mâncam pufuleți frecvent. Era un sortiment, poate vă aduceți aminte, care ”înotau” în lapte praf, când dădeam în pungă peste câte unul pe care se lipise în neștire acel lapte praf eram în extaz. A stat tatăl meu odată la coadă când se aduseseră pufuleți din ăștia bestial de buni și a luat un sac. Pe care l-am decimat, împreună cu sora mea, în vreo două zile. Mă mir că am supraviețuit. Zău. Că tot prin expandare se făceau și atunci pufuleții.

Dar partea cu adevărat genială venea la sfârșitul articolului. Autoarea le spunea celorlalte neștiutoare și nepăsătoare mame că dacă vor să-și otrăvească copii n-au decât, dar să nu mai facă oroarea de a servi cu pufuleți alți copii în parc. La faza asta am rămas perplex. Scopul acestui articol este să o informez pe autoare că pot să dau scris și să și semnez că dacă va mânca doi pufuleți din punga altui copil, copilul ei nu va face nici o boală incurabilă, dimpotrivă, se va bucura să fie ca toți ceilalți, un copil lăsat să fie normal.

Din păcate cam asta găsim de la o vreme pe internet. Ori articole despre alimente minune, zeci de panacee sau panaceuri, că nu știu pluralul, universale care te vindecă și de bolile care nu s-au inventat încă, și reversul medaliei, articole care incriminează tot, de la pâine la apă, de la cafea la carne, etc, care se pare că te îmbolnăvesc de toate bolile, te omoară, te îngroapă și te mai îmbolnăvesc odată. Nu le credeți pe niciunele, cheia sănătății noastre din punct de vedere alimentar este cumpătarea, variația, igiena și ascultarea propriului organism. El e cel mai bun doctor din lume.

imagine