Pro și contra pufuleți

De curând, am dat pe facebookul nostru cel de toate zilele, peste un articol în care erau puși la zid și împușcați de un ditamai plutonul de execuție, sărmanii pufuleți. De regulă nu scriu astfel de articole, dar de când am citit grozăvia nu-mi iese din cap și musai trebuie să replic.

Pentru început, din cât îmi aduc aminte (că am pierdut urma articolului cu pricina), se vorbea despre cantitățile uriașe de sare și zahăr care se pun în pufuleți. Cred că vorbim despre lucruri diferite, altfel nu-mi explic. Sau mi-am pierdut eu simțul gustului, dar nu mai departe de ieri am înghițit o pungă de pufuleți și pot să bag mâna în foc că nu erau nici sărați, nici dulci, de amândouă laolaltă… doamne ferește. Apoi se vorbea acolo cu mult aplomb despre arome, coloranți și alte alea. Nu zic nu, sunt și astfel de sortimente, dar majoritatea plozilor, inclusiv al meu, îi preferă pe aceia simpli care nu au nevoie de astfel de substanțe. Apoi venea bomba, cică în procesul de fabricație, prin expandare, se produc anumite substanțe, pe care probabil nici autoarea articolului (că părea a fi o mamă disperată de pufuleți) nu le cunoștea locul în univers. Eu nici atât.

baie-pufuleti

Fără să vreau, mi-am adus aminte că în copilărie mâncam pufuleți frecvent. Era un sortiment, poate vă aduceți aminte, care ”înotau” în lapte praf, când dădeam în pungă peste câte unul pe care se lipise în neștire acel lapte praf eram în extaz. A stat tatăl meu odată la coadă când se aduseseră pufuleți din ăștia bestial de buni și a luat un sac. Pe care l-am decimat, împreună cu sora mea, în vreo două zile. Mă mir că am supraviețuit. Zău. Că tot prin expandare se făceau și atunci pufuleții.

Dar partea cu adevărat genială venea la sfârșitul articolului. Autoarea le spunea celorlalte neștiutoare și nepăsătoare mame că dacă vor să-și otrăvească copii n-au decât, dar să nu mai facă oroarea de a servi cu pufuleți alți copii în parc. La faza asta am rămas perplex. Scopul acestui articol este să o informez pe autoare că pot să dau scris și să și semnez că dacă va mânca doi pufuleți din punga altui copil, copilul ei nu va face nici o boală incurabilă, dimpotrivă, se va bucura să fie ca toți ceilalți, un copil lăsat să fie normal.

Din păcate cam asta găsim de la o vreme pe internet. Ori articole despre alimente minune, zeci de panacee sau panaceuri, că nu știu pluralul, universale care te vindecă și de bolile care nu s-au inventat încă, și reversul medaliei, articole care incriminează tot, de la pâine la apă, de la cafea la carne, etc, care se pare că te îmbolnăvesc de toate bolile, te omoară, te îngroapă și te mai îmbolnăvesc odată. Nu le credeți pe niciunele, cheia sănătății noastre din punct de vedere alimentar este cumpătarea, variația, igiena și ascultarea propriului organism. El e cel mai bun doctor din lume.

imagine