iarna asta e supraestimată
ninge numai noaptea
pe ascuns
ca un somnambul în căutarea visului
supraestimată este și iubirea
cică ți-ar da aripi
unde să zbori pe un cer prea mic
pentru aripi atât de mari
unde să te mai înalți
când al zecelea om e doar Dumnezeu
poezia este supraestimată și ea
ca să fie
ar trebui să îi crească degete
din fiecare cuvânt
să apuce cu ele capetele nopții
și să o scuture ca pe o pătură
după picnic
să cadă toate stelele
în ochii tăi
de îndrăgostit