Rulouri cu scorțișoară

Dacă tot sunt zile libere și afară e o vreme total nepotrivită tradiționalului grătar, poate aveți chef de ceva dulce, bun și proaspăt, dar ceva mai altfel decât faceți de regulă. Atunci numai bune ar fi rulourile cu scorțișoară, preferatele mele la capitolul patiserie dulce.

Se fac relativ ușor, dintr-un aluat cam ca cel de cozonac și o umplutură din unt, zahăr brun și scorțișoară, extrem de simplu de pregătit.

Să vedem ingredientele pentru aluat:

600 gr. făină

10 gr. drojdie uscată

50 gr. zahăr

50. grame unt topit

2 ouă întregi

1 plic zahăr vanilat

250 gr. lapte

un praf de sare.

Peste făina cernută se pune zahărul, zahărul vanilat, sarea și drojdia uscată și se amestecă puțin. Se adaugă ouăle și untul apoi laptele și se încorporează totul. Se frământă bine. Aluatul va fi unul moale și lipicios, dar la sfârșitul frământatului nu mai trebuie să se lipească de mâini și să fie elastic.

Se pune la crescut la loc cald, într-un vas uns cu ulei, pentru cca. 1 oră. După ce și-a dublat volumul trebuie să arate cam așa:

Se răstoarnă pe blatul înfăinat și se aplatizează cu mâinile. Apoi se întinde cu sucitorul o foaie pe cât posibil dreptunghiulară cât mai uniformă ca grosime.

Ingredientele pentru umplutură sunt:

150 gr. unt de 82% grăsime, la temperatura camerei

150 gr. zahăr brun

1 lingură scorțișoară

Se amestescă untul cu zahărul și scorțișoara până se formează o pastă consistentă. Se întinde cât mai unifom pe foaia de aluat și apoi se rulează strâns, ca în imagini.

Se taie capetele, apoi ruloul în jumătate, apoi fiecare parte din nou în jumătate, apoi fiecare sfert în trei bucăți egale. În total doisprezece bucăți. Se rotunjesc ușor în mână pentru a lua o forma cât mai frumoasă.

Se așează în tava tapetată cu hârtie de copt și se mai lasă la crescut încă 15-20 minute.

Se coc 30 minute la temperatura de 180 grade, în cuptorul preîncălzit.

Sunt extrem de pufoase și aromate aceste rulouri, sper că o să încercați să le faceți și voi 🙂

 

Monocromie

În frigiderul roșu erau alimente roșii

carne roșie

roșii roșii

mere roșii

ardei roșii

chiar și portocale roșii.

În camera cu pereți roșii

și obrajii mei erau roșii

inima pompa sângele roșu

până în vârful unghiilor

mai roșii decât s-ar fi cuvenit.

La apus cerul roșu e semn că mâine va fi cald.

Ar spune cineva acum că

noaptea nu e niciodată roșie

de parcă ar conta.

Fără nume

Mai multe despre mine știe doar noaptea

de pe vremea când aruncam cu pietre în cer

ca într-o baltă mai răsărită

(perfecțiunea întunericului m-a speriat întotdeauna).

Mai multe despre mine poate că știe orașul

în care mă trezesc mereu alta

mereu la fel

suvenir al timpului.

Mai multe despre mine știe doar liniștea

poeziile sunt sterpe

n-au cuvinte destul de tăcute

încât să mă strige pe nume.

Aceea.