Poate că lumea adoarme
nu știu
nimeni nu spune
eu dorm egal cu eu mor
mor doar până mâine
mor cu degetele strânse
și sufletul larg
ca o pânză în vânt.
Poate că luna răsare
nu știu
ferestrele mele sunt ziduri
groase ca orice gând
să nu pătrundă
dincolo de inima neagră a cerului.
Poate că o să dorm și eu
până la urmă
nu știu
ca într-un dans despre tine
pe muzica ochilor închiși.