Aș fi vrut să trec mai departe
să nu văd străzile cerșind lumina
unui soare nemilos
ca un înger.
Pot să te ajut spune fereastra
pot să-ți dărui primăveri
și veri și toamne albe
tablouri pictate pe brațele lungi
ale timpului.
Pot să te ajut spune râsul
pot să-ți duc hohotele la cules
toporași în pădurea cuminte
în duminca orbilor
și a păsărilor întoarse.
Aș fi vrut să trec mai departe
pentru că nu pot să te uit uitându-te
dar mi-e prea dor
de cele o mie și una de vieți.
Am citit aici o multime de poezii extraordinare.
Ma bucur ca iti plac!
Minunata poezia ta…plina de zambate dulci de primavara! 🙂
Nu e tocmai o poezie vesela, dar are si ceva zambete, intr-adevar 🙂