Rezultatul procedeului de decolorare naturală a părului

Continuarea articolului de aici.

După ce am stat 8 ore cu preparatul din miere, scorțișoară și ulei de măsline pe păr, spălatul a decurs relativ bine. Doar două spălări au fost necesare și aplicarea unui balsam de păr. Părul arată mai puțin bine ca dimineață, și-a pierdut în mod evident din luciul acela specific vopselei. Este mai scămos și cu onduleurile lăsate. În ce privește culoarea, după cum m-am așteptat, rezultatul final este aproape zero. Părul arată cam la fel la culoare, nu se vede vreo diferență.

Am să pun una lângă alta poza de dimineață cu cea de acum:

addwigs uk

Concluzia: Nu recomand acest procedeu. Poate că fără scorțișoară ar fi fost mai bine, nu știu, dar este clar că părul meu arată mai rău decât înainte de aplicarea amestecului.

Pandișpan cu caise

Dacă tot sunt sechestrată în casă până își face efectul maglavaisul din păr (vezi articolul anterior), și dacă tot aveam un kil de caise care trebuiau executate cumva, m-am decis să fac o prăjitură, gen pandișpan, cu caise.

Aveam de toate prin bucătărie, așa că era chiar păcat să nu fac ceva bun, de sezon. Ouăle și făina sunt bio, de la țară, așa că sper să iasă ceva nu doar bun, dar și sănătos.

Ingredientele, deci:

5 ouă mari,

125 gr. zahăr

175 gr. făină cernută bine

5 linguri ulei

două plicuri de zahăr vanilat (pentru că nu am avut esență de vanilie)

un pic de esență de lămâie (din asta am avut 🙂 )

coajă și suc de lămâie

si desigur, caise, vreo 3-400 gr.

Primul pas: desfăcut caisele în jumătăți și scos sâmburii.

Pasul doi: Separat ouăle. Aici sunt necesare câteva mențiuni. Mare atenție să nu scăpați nicio urmă de gălbenuș în albuș. Invers nu-i bai. Dar ca să vedeți că nu e dracu chiar așa de negru, eu am scăpat, fix la ultimul ou, un fir de gălbenuș, pe care l-am scos cum am putut mai bine, dar mi-a țîțîit fundul până am văzut albușurile bătute spumă 🙂 A doua mențiune, nu bateți niciodată albușurile în vase de plastic. NU SE BAT. Plasticul se degresează foarte greu, și orice urmă de grăsime va strica bezeaua fără dar și poate.

Pasul trei. Bătut albușurile (cu un praf de sare) spumă, cu mixerul, adăugat trepatat zahărul și zahărul vanilat. Bezeaua rezultată trebuie să stea băț. Și a stat.

Pasul patru. Executat gălbenușurile, tot cu mixerul, turnat alternativ uleiul și zeama de la jumate de lămâie. NU FACEM MAIONEZĂ. Turnăm uleiul rapid, amestecăm maxim 5 minute. Mai punem și esența de ce avem, eu lămâie, și coaja de lămâie și e gata.

Pasul cinci: Luăm o spatulă și încorporăm amestecând prin răsturnare, ușor, de jos în sus, gălbenușurile, alternativ cu făina. Nu amestecăm decît fix cât e strict necesar, ca să nu pierdem aerul de albuș. Mai ales că nu avem praf de copt deci aluatul va fi pufos doar datorită aerului din bezea.

Pasul șase: Încălzim cuptorul la 180 grade, tapetăm tava ori cu unt ori cu hârtie de copt, turnăm aluatul și îl nivelăm. Înfingem jumătățile de caise cu fața în jos. Le apăsăm mai tare sau mai puțin, după cum vrem să iasă la final, mai îngropate sau mai la suprafață.

Pasul șapte: coacem cca. 25-30 minute, încercăm aluatul cu scobitoarea și scoatem din cuptor.

Pasul nu știu care, dar e ultimul, nu mai contează: Tăiem și halim când e complet rece 🙂

 

 

Decolorarea naturală a părului vopsit șaten închis

Jurnal de bord:

ora 8 AM – am terminat de turnat maglavaisul în păr.

Dar să ne întoarcem la momentul zero. Cred că acela a fost aseară, când m-a lovit brusc inspirația să caut modalități naturiste de a-mi mai deschide părul la culoare. Părul meu este de la mămica natură un șaten închis pe care îl vopsesc de vreo câțiva ani cu scopul nedeclarat de a acoperi firele albe. Ultima oară am nimerit o vopsea pe care scria șaten rece și mi-a sunat interesant, așa că am cumpărat-o și am aplicat-o. Era de fapt un șaten foarte închis, mai închis chiar decât nuanța părului meu, care nu prea mă ”coafează” ca să zic așa.

Dar să revenim la seara anterioară. Am studiat pe parcursul a vreo două filme la TV, tot ce am găsit în materie de păr vopsit prea închis care se vrea brusc deschis, dar care nu vrea nici în ruptul capului chimicale. Așa am dat, printre multe alte articole și clipuri video și de Aurora, o fată minunată pe care o cunosc și în care am toată încrederea. Zis și făcut.

M-am trezit la 7 că oricum nu mai aveam somn de nerăbdare, am scos ingredientele și m-am apucat de preparat. Mai întâi am pus un linguroi de miere naturală luată direct de la stup de la un prieten, am adăugat 6 linguri de apă și am amestecat bine. Am mai pus și o lingură de scorțișoară și dăi iar amestecat. La urmă una de ulei de măsline cică bio și iar amestecat.

Se pare că toate aceste ingrediente conțin mici cantități de peroxid, natural desigur, și că de aceea au efect de decolorare a părului. După ce a stat în repaos un sfert de ceas, maglavaisul ar fi trebuit să se încălzească ușor, cel puțin așa spun fetele că li s-a întâmplat lor. La mine nu s-a întâmplat așa, sper să nu fie asta o problemă.

O să mă întrebați totuși ce am făcut eu de la 7 la 8, că doar prepararea poțiunii magice nu a durat atât. Sigur că nu, dar vreo juma de oră a durat ședința foto din baie, ca să am proba de necontestat a funcționării sau nu a acestei metode fascinante.

Să revenim la ora 8 fără ceva. M-am dus în baie, mi-am udat cât de cât părul că se pare că se întinde mai bine pe părul umed, m-am aplecat deasupra chiuvetei și am început să iau cu mâna din amestecul respectiv și să întind pe păr. Fiind o chestie lichidă, nu prea mi-a reușit aplicarea uniformă așa că până la urmă mi-am răsturnat părul în chiuvetă și am turnat cu cana. Nu vă spun cum arăta chiuveta și împrejurimile când am ridicat capul. Peste tot erau stropi, inclusiv pe marginea căzii, pe jos, pe faianță, pe cutiile cu creme de pe polița de la oglindă… cam peste tot. Dar ce mai contează… daune colaterale. Ideea e că în păr scorțișoara aia nu se simte deloc plăcut, pentru că nu se dizolvă și ai senzația că ți-ai pus nisip în cap. Dacă intenționați să faceți ce fac eu acum, renunțați la scorțișoară și rămâneți la miere și ulei de măsline cum a făcut și Aurora.

După aplicare, mi-am strâns părul în vârful capului, am înfipt niște clame în el (în păr nu în cap), am pus pe cap o pungă din aceea de fructe de la supermarket, am tras bine marginile în jos, spre față, am plasat un prosop în formă de turban și am tras marginile pungii peste marginile prosopului. Astfel prosopul nu ia contact de niciun fel cu părul și cu maglavaisul pătăcios.

Acum nu-mi rămâne decât să aștept să treacă cele minim 6 ore… da, da 6 ore cel puțin, abia de atunci începe să-și facă efectul, și apoi să văd dacă mai am păr pe cap și ce culoare are. Revin deci pe la ora 4 PM, dacă rezist până atunci. Apoi va trebui să spăl bine părul să aștept să se usuce (eu nu-l usuc cu fion, placă, absolut nimic, ci îl las să se usuce în legea lui), deci voi fi numai bună de pozat pe la ora 8-9 PM. Sper să aveți răbdare 🙂

Aaa, să nu uit să vă spun că nu mă aștept la vreo schimbare radicală, aceasta se obține prin mai multe astfel de ședințe, dar totuși sper să se vadă ceva acolo, cât de cât.

Rezultatul procedeului aici.