Despărțiri

Să ne luăm de mâini și să ne trecem dincolo de răsuflarea neagră a nopții. Să coborâm în subsolul termitelor gânduri, fără speranțe și fără remușcări. Le vom otrăvi cu iubirea noastră, le vom da cu insecticidul dulce al inimii, le vom umple ca pe niște pungi cu apă și le vom da drumul de la balconul Julietei. Se vor sparge în mii de cioburi fuioare, cioburi spirale, cioburi secunde, dintre care vom alege doar una, cea care nu moare încă dar nici nu se naște, cea de acum.

Să ne luăm de mâini și să ne strigăm cuvintele. Eu cele spuse deja, tu acelea pe care nu le vei spune vreodată. Din întâmplarea lor, din întâlnirea noastră oricum nu va rămâne decât un fior, un vacarm tăcut de sărutări, un ropot albastru de inimi, un ecou sub clopotul altei lumi, cu nimic diferită, cu nimic la fel.

Să ne luăm de mâini și să ne despărțim ca cei uniți de jurămintele eterne.