Jurnal de Oshawa 4 plus despre mei

Așa cum am scris în postarea dedicată primei zile a regimului Oshawa 7, acesta presupune cosumarea a patru cereale timp de 10 zile, grâu, orez, hrișcă și mei. Termenul generic de ”cereale” nu este de fapt valabil pentru toate cele patru de mai sus, ci doar pentru grâu, mei și orez, acestea făcând parte din marea famile a gramineelor. Diferența majoră dintre cele trei este dată de prezența glutenului doar la grâu.

Despre hrișcă se poate spune că este o pseudo-cereală. Hrișca este de fapt o plantă ierboasă înrudită cu ștevia, rubarba sau măcrișul. Boabele ei, asemănătoare cu grâul, fac ca această plantă să fie considerată de multe ori ca fiind o cereală.

Azi aș vrea să vorbim despre mei. Nici eu nu am consumat până acum acest aliment și nu cunoșteam valoarea și proprietățile sale nutriționale. Deși majoritatea românilor știu despre mei că este destinat papagalilor, canarilor și altor înaripate, se pare că meiul este un superaliment, extrem de folositor oamenilor, având o cantitate impresionantă de vitamine (A, C, B1, B2, etc) și minerale (potasiu, fosfor, magneziu, mangan, calciu, sodiu și fier).

Datorită cantităților mari de magneziu, meiul scade tensiunea arterială, dar și riscul de infarct. El scade nivelul zahărului din sânge, fiind foarte indicat pentru un consum regulat diabeticilor, dar are efect și asupra colesterolului din sânge. Datorită fosforului, stimulează regenerarea țesuturilor, iar fibrele insolubile aflate în mei în cantitate mare previn apariția calculilor biliari dar și a cancerului la sân.

Nu degeaba este acest regim atât de puternic, având în vedere faptul că toate cele patru componente sunt supra alimente, pline de substante nutritive extrem de binefăcătoare și cu impact major asupra bolilor grave, precum cancerul, diabetul sau bolile cardiovasculare.

Aflând eu toate acestea, mi-am zis să îmi încep ziua cu mei fiert. Aveam la dispoziție o cantitate mică de mei copt de mine acum 2 zile, dar și mei crud. În prima fotografie este cel copt, apoi meiul crud.

Procesul de fierbere decurge identic cu cel de la hrișcă. Se pune la o cantitate de mei, de două ori si jumătate apă plus un pic de sare. Se lasă să dea un clocot apoi se dă focul mai mic și se pune capacul. Ca să rămână boabele întregi nu se amestecă absolut deloc. Fierbe mai repede dacă e deja copt, cca. 20 min. Așa arată meiul copt și fiert.

Fiind o cantitate destul de mică, nu m-am declarat sătulă, așa că peste 2 ore am mâncat hrișca fiartă rămasă. Mai târziu, am făcut iarăși un aluat de turtițe, pe care le-am scos din cuptor pe la ora 2.

Și cântarul se pare că ține cu mine. După ce ieri dimineață s-a încăpățânat să rămână tot la 67,9 azi dimineață mi-a arătat 67,2, deci în total o scădere de 1,1 kg în trei zile. Ținta mea e de doar 2 kg în minus, dar dacă voi scădea mai mult nu e problemă, că oricum se va mai pune ceva după.

Încă mai am tendința de a mă gândi să mă duc în bucătărie să mănânc ceva bun (de cele mai multe ori asta înseamnă ceva dulce), dar îmi revin repede când îmi amintesc de opțiunile limitate pe care le am. Unul din beneficiile acestui regim va fi și o autoeducare de a nu mai mânca haotic, de câte ori am poftă de ceva, ci doar când îmi este cu adevărat foame.

Până seara probabil că voi mânca toate turtițele plus ceva supă cu găluște, din cea făcută ieri. Urmează week endul așa că voi avea timp să studiez, să scriu și să mai prepar câte ceva pentru meniul meu de regim.

Un 1 mai sărbătoresc (acasă) vă doresc 🙂